Arhivă pentru uniforma

A venit căldura

Posted in Stuff with tags , on Mai 18, 2009 by fourtyseven

Loc nou de muncă la timpuri noi se potriveşte. Şi ce mai timpuri. Anul ăsta mi s-a părut ceva mai bruscă trecerea iarnă-vară, având în vedere că în doar 2 săptămâni au crescut temperaturile în aşa hal încât acum sunt 26 de grade. La şcoală bineînţeles că picau apele de pe mine. Şi, bineînţeles, revine un subiect pe care l-am mai abordat eu şi anul trecut…

Iubita mea uniformă. Bineînţeles că am renunţat la sacou, că să mai am şi chestia aia pe mine, care e şi din lână pe deasupra, ar însemna să mor de-a dreptul de cald. Oricum, pantalonii îşi fac o treabă destul de bună. Atât de bună că simt cum mi se oţeţesc picioarele. Bineînţeles că aici e o flotare logică, de ce să faci uniforma dintr-un material gros? Sincer, parcă văd că se apropie vremea când o să vreau să mă dezbrac şi de piele. Pielea de pe mine.

Ceea ce îmi aminteşte de alte filosofii de-ale mele, mai precis despre nudism. Pe principiul n-am nimic de ascuns, sunt de acord cu ideea de nudism. Iar cele 70 de kile care urlă la căldură nu fac decât să aprobe. Dar vin argumentele contra… din păcate hainele apără. De praf, de noroi, şi mai ales de arsuri. Şi de scârba pe care ţi-ar provoca-o balabusta ţigancă de pe trotuarul celălalt.

Simt nevoia unei beri. Reci.

Anunțuri

Argumente valabile

Posted in Stuff with tags , , , on Octombrie 25, 2008 by fourtyseven

Recent, la şcoală, ni s-a atras atenţia (nu tuturor, ci fetelor, care reprezintă majoritatea absolută a clasei) că la altă clasă toate fetele vin în bluză/cămaşă/whatever albă. La noi apare un albastru, gri, roz, culori vii, nu numai alb. Şi cică de acum şi la noi la fel să se vină. Că dacă la alţii se poate să se poată şi la noi.

Pe lângă faptul că eu mereu port cămaşă neagră sau foarte colorată, mie nu mi-a plăcut argumentul dat. Nu ştiu, e o chestie de principiu. Nu-mi place să fac comparaţii şi să le dau ca argumente. Pur şi simplu nu merge. Bine, dacă ar fi să dau motive pentru asta, motivele ar fi că, unu, pentru fiecare comparaţie se poate găsi una egală şi de sens opus, şi doi, oamenii sunt diferiţi, aşa că practic comparaţiile sunt degeaba. Ca să fac o paralelă cu ce învăţăm la mate, unii văd oamenii ca nişte numere reale, pe o axă, şi care se pot compara. Mie oamenii mi se par mai degrabă numere complexe, nedefinibili de o singură axă, şi, evident, necomparabili.

So… fail.

Valorile promovate în şcoli

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , , , on Octombrie 20, 2008 by fourtyseven

Sau ce am eu cu învăţământul românesc. Să o luăm cu începutul.

1. Promovarea mediilor mari. Mă enervează la culme. E ca şi cum ar forma din fiecare elev o cărămidă standardizată. Mi se pare cea mai mare prostie recompensarea mediilor mari, fiindcă o medie mare nu reflectă neapărat valoarea unui elev – în sensul că se încurajează atitudinea de vânător de note sau ignorarea dezvoltării personale în favoarea învăţatului încontinuu. Deci, crearea unor tobe de carte, şi o dezvoltare laterală (în lăţimea cunoştinţelor, ca să mă exprim aşa) în loc de una în profunzime. Adică este mai apreciat elevul care învaţă la toate bine decât cel care la un obiect este extrem de performant iar la restul „onorabil”. Plus că anul ăsta în liceu din câte am văzut nu au fost premiaţi în nici un fel olimpicii. În schimb există burse de merit pentru mediile mari. Să nu mai vorbim că un specialist într-un domeniu ajută bugetul mult mai mult decât un „jack of all trades” care nu face nimic foarte bine.

2. Discriminarea. Se încearcă un învăţământ occidentalizat, politically corect, se descurajează atitudinile rasiste sau alte alea. Dar în regulament apar reguli de genul băieţii fără plete. Să-mi fie iertat, dar ce regulă cretină e asta? Cu ce afectează stafful şcolii că elevul X are plete? Nu suntem în vreme de război ca să se pună problema păduchilor şi a igienei. În plus, în momentul în care elevul X, pletos, îşi vede de treaba lui, îşi face treaba şi învaţă bine, nu contează lungimea părului. Mai e nevoie să-l citez pe Pittiş?

Şi doi. Nu e voie cu tricouri cu inscripţii rock sau satanice. Cu alte cuvinte, cocalarul cu jachetă cu „69” sau „de puta madre” (nu cred că e cazul să traduc) sau „Gigolo Italiano” are voie să se plimbe în pace prin şcoală. Da’ eu cu tricoul cu Judas pe care scrie „Defenders of the Faith” („Apărătorii Credinţei”) nu am. Şi asta în zilele de dinaintea uniformei.

3. Uniforma. Dezbătută şi răsdezbătută. Cel mai elocvent exemplu al standardizării elevului, al „eliberării” acestuia de personalitate şi de gândire.

4. „Profesorul are întotdeauna dreptate”. Cea mai pură formă a dictaturii. În societatea de azi, am învăţat că respectul îl câştigi. Cei mai buni profesori pe care îi am şi l-au câştigat singuri, şi nu au ridicat problema de a fi criticaţi, fiindcă nu aveam ce critica la ei. Altcineva însă s-a supărat tare pe faza asta.

În concluzie, mie şcoala începe să mi se pară din ce în ce în ce mai mult ca în videoclipul de la Another Brick in the Wall pt. 2, ăla de Floyd. Şi măcar de s-ar schimba, dar din păcate învăţământul românesc este încă dominat de o pleavă comunistă, care nu suportă ideea ca un elev să gândească.

Logică

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Octombrie 20, 2008 by fourtyseven

Mai demult era un banc, care zicea aşa. „An ordinary person would say that if something isn’t broken, it needs no fixing. An engineer on the other hand would say that if something isn’t broken, it doesn’t have enough features yet.”

Cam asta cred eu despre introducerea uniformei în şcoli. (iar scriu despre asta).

A, da, azi am dat un test la bio. Genul de test la care te lasă 1 minut la fiecare întrebare, ţi le şi dictează, şi la final ai 30 de secunde să finalizezi. Cel mai criminal posibil. Altă chestie foarte simpatică în şcoli e că afară sunt 10-15 grade (eu rezist doar în tricou şi cămaşă) iar caloriferele şcolii ard deja. Parcă să ne facă de petrecanie că am vrut uniforme.

Septembre

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme with tags , , , , , on Septembrie 15, 2008 by fourtyseven

Titlu alternativ: mi-e sooooooooooooooooooomn…

Mda. Toamna şi-a intrat în drepturi, forţos, cu ploaie (una rece care te doboară, spre deosebire de ploile de vară în care îţi venea să dansezi de fericire), vânt, frig şi… şcoală.

Entuziasmul meu s-a dus imediat ce am tras pe mine pantalonii de uniformă. Moment fatidic în care m-au apucat iar mâncărimile. Şi dă-i, trage de ei, fă ceva. Buuun, rezolvat. Apoi cămaşa neagră, cravata, sacoul regulamentar (şi iar am descoperit că buzunarele sunt făcute să nu le poţi folosi) şi hop la maşină. Ocolire pe la bârlog să-mi las schimburile (n.r – alţi pantaloni, tricou cu Judas şi geaca de piele – uniforma mea de toate zilele). Fugi spre şcoală, mergi 5 minute, stupoare, am uitat ceva. Return, repeat, ia microbuzul, caută colegii, sal-sal-ce mai faci-de când nu te-am văzut, şi iar stupoare.

Măcar 50% din liceenii prezenţi nu erau în uniformă. Mda. După cuvântările de rigoare de la tribună, hai spre clase… şi ne adunăm toţi pentru prezentarea noilor reguli.

Apoi m-a lovit. Ne-a zis că nu avem voie să vorbim la telefon nici în pauze. PĂI STAI UN PIC NENE, asta e cea mai stupidă regulă posibilă! Dacă eu am de vorbit urgent acasă sau la mama naibii, de ce trebuie să anunţ toată şcoala? Dacă Doamne fereşte moare cineva din familie şi mă sună ai mei, îmi confiscă telefonul? Stai că nu pricep. Cu ce le afectează lor programul dacă eu într-o pauză vorbesc la telefon?

Apoi mai e regula aia cu „băieţii fără plete sau coadă”, discriminatorie şi fără temei, dar după cum îmi creşte mie părul abia într-a unşpea o să îmi fac griji. Uniforma obligatorie, fără inscripţii cu rock sau satanice, chestii (sunt curios, dacă o să scriu „BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC” pe un tricou, mă dă afară?)… chestii deja tipice. Chit că-s anacronice. Apropo de uniformă, m-am întors cu trenul. Din spate, un controlor arăta exact ca unul cu uniforma noastră. Şapca ne mai lipsea.

În rest… ce va fi va fi. Da’ parcă văd că o să fim din ce în ce mai constrânşi de regulament.

Apropo, cică sunt interzise ţigările în liceu. Eu am făcut o dată greşeala să merg la budă să mă spăl pe mâini. M-am întors duhnind a ţigări. Mai bine ar face un fumoar să îi lase pe wannabee-smokers să fumeze în pace, departe de nefumători, că aşa scăpăm de o grijă.

Aştept uniforma cu numărul matricol pe ea şi următoarele zile de şcoală. Cu optimism.