Merge pe la concursuri. Săptămâna asta nu prea am scris că am avut sâmbătă concurs de mate la Galaţi. Drept e că nu prea am reuşit să fac mai nimic (adică am cam dat chix), da’ mai muncesc. Săptămâna asta am altul la Vaslui. Şi muuulte teste.
Treaba cu testele e nebunie. Avem 6 lucrări săptămâna asta, se vede că profilor nu prea le pasă de noi. Adică, pana mea, suntem şi noi oameni, nu maşini de tocit. Apropo de asta, păţii săptămâna trecută o fază.
La o ascultare la o oră face proful „ei, dacă tot l-am ascultat data trecută pe ultimul de la catalog, acum să-l ascultăm şi pe primul.” Şi ăla eram eu. Şi-mi zice să-i zic în ce se clasifică o chestie. Îi zic că se împarte în două categorii, cele interne şi cele externe. Şi apoi zic eu „alea interne sunt de…” moment în care i se aprinde fitilul. „CE-AI ZIS?” „Alea interne…” „ALEA?” şi începe să mă frece la cap că nu am ce căuta acolo cu asemenea vocabular, că să mă duc la agricol, o grămadă de tam-tam. Oricum, îi zic lecţia şi apoi îmi zice că nu prea ştiu. Mi-a zis să folosesc vocabularul adecvat.
Păi, puii mei, „vocabular adecvat” e ce e fix în caiet, nu? Tu vrei să-ţi tocesc? Numai de-al naibii nu tocesc, fiindcă nu sufăr asta. Mă doare la bască de medie, mă doare la bască dacă iau un 7 unde nu învăţ, mă doare la bască de absenţe. Da’ să nu te aştepţi să-ţi reproduc din caiet lecţia.
Ah, şi altă atitudine care mă scoate din sărite. Eram la tablă, ascultat la o materie, şi lucram acolo, şi mi-a mai pus şi câteva întrebări din teorie. La care nu am putut să nimeresc imediat, că doar nu le-am tocit, şi eu sunt genul de om mai relaxat, care preferă să stea să gândească înainte să zică. Deci, în primele secunde n-am zis nimic la respectiva întrebare. Cineva din clasă ridică mâna şi răspunde imediat, luându-mi pâinea de la gură.
FRATE, nu pot să suport asta. E aruncarea la ciolan. Mă enervează la culme. Dacă eu acolo iau o notă, nu te băga tu să îmi strici mie treaba. Nu îmi pasă dacă iau un 7 că nu am învăţat, da’ mă enervează la culme să iau 9 că te bagi tu şi îmi haleşti pâinea înainte să o înghit. Dacă tu toceşti, bine, alegerea ta, da’ respectă-mă şi pe mine, că oameni suntem.
Chiar nu putem să nu ne aruncăm aşa la ciolan? Dacă de mici ne aruncăm să înghiţim pâinea altuia, nu e de mirare că se duce ţara de râpă.
47 