Arhivă pentru timisoreana

BĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, PASĂREA COLIBRI!!!!!

Posted in Hronici with tags , , , , , on August 17, 2009 by fourtyseven

ÎN FORMULĂ COMPLETĂ!

Deci, am fost aseară la concertul lor la Serbările Timişoreana. Ştiu că mă laud, dar de la început până la sfârşit ţopăiam şi urlam versuri la greu. Au cântat… au cântat mult. Multe dintre melodiile lui Moţu Pittiş, multe melodii clasice, şi l-am văzut pe marele absent de la Folk You, maestrul Mircea Vintilă. Toate melodiile consacrate ale lor (şi numai două melodii semnate Phoenix, ceea ce am apreciat), Pe Corso, Întoarcerea la orient, 2000 de ani, Cântec şoptit, Cea mai frumoasă, Peste răbdări… meh, nu pot să îmi amintesc acum tot ce au cântat. Ştiu doar că au fost 2 ore, şi, în veritabil stil Folk You, au încheiat cu cântecul bufonului.

Adevărul e că fac bine ăştia cu Timişoreana că aduc muzică bună, chit că am văzut cocalari prin mulţime, destul de mulţi, de altfel, dar de… unde găseşti bere ieftină dai şi de cocalari. Recunosc, n-am fost prea atent la detalii, dar, pe drept s-o zic, a fost un vis devenit realitate, şi mă bucur. Tare. Eu venisem de la Râmnic, să mă milogesc să îmi dea şi mie o iscălitură pe chitară.

Şi am primit. Ce mi s-a părut aiurea e că Baniciu nu prea era interesat de noi, în schimb Marius Baţu şi Mircea Vintilă au fost băieţi buni, au venit la noi, ba chiar i-au rugat şi pe ceilalţi să vină să ne semneze şi nouă măcar o foaie. Cel mai mult şi cel mai mult mi-a plăcut de maestrul Vintilă. Pe care vreau să-l mai văd. Ne-am făcut şi poze, şi acum double-sixul meu poartă mândru semnăturile lui Mircea Vintilă şi Marius Baţu.

Uite şi ceva poze…

Aştept Serbările de la anu’. Şi la mulţi ani. La mai multe cântări. :D

De sezon

Posted in Navetistul with tags , , , , , on August 15, 2009 by fourtyseven

Întâi de toate, la mulţi ani, Mării, Marini, Marine şi Mărioare. :D

Apoi… Micul meu pelerinaj gastronomic pe litoral continuă. Pe la Saturn, e o terasă galbenă pe plajă, prin zona hotelului Balada… unde se face mâncare chiar bună! Preţurile sunt mediocre, dar mâncarea e bună şi săturătoare, ceea ce e foarte bine. Supa cu tăiţei şi tochitura sunt grozave, atât că n-au salată de sfeclă roşie.
Şaorma, în schimb, e foarte scumpă. Una mică la Venus e 6-7 lei, la Saturn e 10. Totuşi nu se compară cu cea de la Haleală.
Cândva, în zona Hotel Narcis, era o terasă unde se făceau mici mici şi bine pătrunşi, cu opt mii bucata. Ultima oară am mâncat pe acolo în 2006, şi am mâncat pe săturate. Acum rar mai e deschisă, şi micii sunt la 2 lei… păcat. Mare păcat.

Uite că nu peste tot clienţii sunt trataţi ca nişte poveri, ca nişte nedoriţi. La berărie m-a ţinut minte ospătăriţa (deşi nu e prea greu să ţii minte un om care vine la aceeaşi oră, la aceeaşi masă, cu acelaşi laptop negru) şi acum aduce direct un Tuborg, fără să mai fie nevoie să cer eu. Frumos. :D

Mâine plec acasă… prind ceva şi din Festivalul Berii. Timişoreana la greu… :D

Tocmai aflai că a murit Les Paul. Dumnezeu să-l ierte. Toată lumea moare de la o vreme…

Mărisme la un Tuborg

Posted in Navetistul with tags , , , , , , , on August 13, 2009 by fourtyseven

La berărie au băgat două cântece de la Compact la rând. După o tură de Gheorghe Gheorghiu cu ceva Ducu Bertzi. E bine, comparat cu porcăriile pe care le dau pe plajă de obicei.
Oriunde ai fi pe plajă, nu ai cum să nu auzi zornăit de zaruri. Lumea joacă table la greu.
Tuborg e naşpa. Vreau Carlsberg. Carlsberg e rară.
Cea mai bună mâncare din zona asta a litoralului – autoservirea Summer Time din Venus. Ciorbele şi supele un pic cam mici şi cam neconsistente, dar cu 15 lei mănânci un prânz sănătos şi umplător.
Gogoşeria din Venus, unde făcea un dude gogoşi bune, de casă, s-a închis. Alternativele sunt jegurile de gogoşi peste care se toarnă cremă la greu şi înfuriatele, care, surprinzător, sunt bune.
Aseară am ieşit la plajă să fac poze la cer, mare şi lună. Punem pe fotoblog rezultatele imediat ce ajungem acasă. Nu ştiu ce m-a apucat să scriu la plural.
Am prins şi o bucată de Perseide azi-noapte, chit că numai 2 meteori i-am văzut. Am înjurat o grămadă păsările care treceau pe deasupra şi reflectau lumina, le luam de meteori. Naşpa de mine.
Una din zilele astea mă scol la 5 jumate şi ies să prind un răsărit. Cu aparatul cu tot.
A cântat Marius Baţu cu Eugen Baboi la Callatis… doar două melodii… cam puţin, dar recuperăm duminică seara la festivalul Timişoreana – Pasărea Colibri în formulă completă.

Interviu cu Baniciu

Posted in Localisme with tags , on Septembrie 13, 2008 by fourtyseven

Colegu’ Ştefan de la Radio Campus nu a stat degeaba când au fost Serbările Timişoreana şi i-a luat lui Mircea Baniciu un interviu. Duminică la 9 seara puteţi să auziţi ce a ieşit aici.

Timişoreana!

Posted in Hronici, Localisme with tags , , , , , , , on Septembrie 8, 2008 by fourtyseven

Mai precis, „Serbările Timişoreana”, la Buzău, 5-7 septembrie 2008. Nu ştiam de evenimentul ăsta până acum vreo săptămână, dar ştiam că duminică avea să cânte Baniciu în Buzău. Ulterior am aflat că a lui cântare făcea parte din „festivalul berii”.

Cum fu? Piaţa Daciei amenajată frumos, stil cetate medievală, sau mă rog, fortăreaţă ceva, că era cu porţi şi turnuleţe „defensive” din lemn, o scenă mare, mici, mese şi MULTĂ bere. Ieftină, 2 lei paharul de vreo 0,4 litri. Mi s-a părut chiar bună, dar la mici nu m-am aruncat, deşi sunt fan. Adică, erau cam scumpi, 2 lei micul, şi nu prea îmi place să mă risc să iau mici din stradă.

De prezentare s-a ocupat „berarul”, un individ simpatic în costum care se vrea a fi specific anilor 1800. Da’ a fost cam plictisitor, că s-a ocupat de prezentări ale istoriei Buzăului, deşi mai bine prezenta istoria berii sau a Timişoarei. Da’ cred că după ce a văzut masa de cocalari din spate (de, bere ieftină) s-a gândit că e cazul să ia el locul şcolii.

Da’ ne învârtim pe lângă subiect. Fiindcă atracţia centrală a fost muzica. Din sfera rockului, evident. Nu degeaba dăduse un cocalar un mass comentând că era un concert de rahat. Oricum, totul a fost ascendent. Prima seară a fost întreţinută de o trupă mică, Interzis, care făcea coveruri da’ foarte bine. Apoi au venit „greii” serii, Viţa de Vie. Nu i-am ascultat până atunci, îl mai văzusem pe Despot la Megastar şi mi-a creat o impresie bună. Da’ când i-am văzut pe scenă mi-a plăcut. Atât „show-ul” cât şi muzica. Nu mai reţin setlistul că nici măcar nu le ştiu bine melodiile. Dar tot au fost foarte buni. Apropo, am autograf de la Despot :D.

Sâmbătă am fost toată ziua plecat în Bucureşti la nişte cumpărături. Eu mă aşteptam ca până la 5-6 să fim acasă, dar nu am luat în calcul şi dilatarea bucureşteană a timpului. Aşa că m-am găsit în Dacia la ora 9, în timpul jocurilor. După o bere, au urcat pe scenă Cargo. Ce pot să zic despre ei? Chitariştii graşi, cu figuri (adică feţe) de motociclişti, voce foarte bună, chităreală excepţională, pana mea, au fost FOARTE BUNI. Geniali chiar. Deşi nu au cântat decât o oră, a fost suficient pentru mine. Nici lor nu le mai reţin setlistul, da’ ştiu că au început cu Spiritus Sanctus, am auzit şi Hora pe Motoare, şi la bis a fost aia cu ploaia. Au fost de excepţie. Chiar mi se pare că acum că Phoenixul a ajuns un fel de schelet, Cargo fac legea în segmentul hard-rock-ului românesc. Bine, şi Iris. Ce am remarcat, chitariştii de la Cargo sunt amândoi burtoşi. :D

Am luat autografe de la toţi mai puţin Bărar, chitaristul. Chiar am vrut autograf de la el, dar ori l-am ratat ori nu a venit deloc. Adică, la finalul finalului, când se cărase lumea, rămăseseră toţi să vorbească, numa’ el nu era acolo. Cel mai mult mi-a plăcut de vocalist. Are o mutră de uber-unfriendly, da’ la împărţeala autografelor zâmbea, râdea şi glumea. Iar în timpul cântării era cu berea în mână. Ce am observat e că pe clăpar nu prea îl iubea lumea. Dar grupuleţul nostru l-a prins şi ne-am luat şi de la el autografe. Nu se compară cu Cnejevici, dar mie tot foarte bun mi s-a părut.

A treia seară, am ajuns devreme, şi după berea de rigoare, l-am ascultat pe ăla de la început. Claudiu Mirică sau cum îi zicea. Nu mi s-a părut strălucit, iar Retro Band mi s-a părut mediocră. Mai puţin clăparul, care cred că a cântat la Balul Bobocilor la noi când am intrat eu în liceu. Şi atunci, şi acum mi s-a părut foarte bun. După jocurile de rigoare a urcat în scenă Măria-Sa, Mircea Baniciu. În dreapta scenei, era nimeni altul decât Batman! Ok, Cnejevici într-un tricou cu Batman.

Şi dă-i cântare. Tristeţi provinciale, Întoarcerea la Orient, Eşarfa, Vara la Ţară, Pisica Neagră, Vremuri, Canarul, Mugur de fluier, Mica Ţigăniadă, Dealul cu dor, Andrii Popa (care, între noi fie vorba, sună MULT mai frumos cântat de Baniciu decât în varianta hard a Phoenixului de azi), şi nici nu le mai ştiu pe toate. Chiar mi-a plăcut la o fază. Suflet Normal, prezentă alături de mine după o absenţă la primele 2 concerte, şi-a scăpat telefonul. Baniciu l-a văzut şi i-a arătat cu mâna să îl ia. Fără să se oprească din cântat. Şi l-a luat înapoi. Baniciule, you rule!

Cnejevici în schimb, mie mi se pare cel mai bun clăpar din România. Omul ăla e GENIAL. De 3 ori în cursul ultimelor 3 luni i-am văzut, de 3 ori m-a impresionat. Tot ce regret e că nu am putut să iau şi de la el un autograf. Baniciu la autografe mi s-a părut de treabă, nu „mofturos” sau chiar „bădăran”, cum umblă zvonurile. Ne-am luat autografe de la el şi nu ne-am abţinut să-i zicem că aşteptăm să-l vedem la Folk You la anul.

Până atunci, există Om Bun, unde sperăm să ajungem…