Arhivă pentru romania

De ce am tot mai puţin respect pentru profesori

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Ianuarie 7, 2010 by fourtyseven

Pentru că ei nu au nici un pic de respect pentru elev. Efectiv. Şi ştiu că tot ceea ce o să scriu aici a mai fost iterat de sute, poate mii de ori. Ştiu că nu sunt primul care păţeşte aşa ceva. Dar m-am săturat. M-am săturat de lenea profesorilor, care sunt plătiţi să facă o treabă şi care o lasă de pe o zi pe alta până nu mai pot. Nu că aş fi eu foarte breaz, mă recunosc procrastinator, dar sunt genul de om care mai înţelege când cineva are nevoei de ceva urgent sau când nu are timpul efectiv să facă ceva.

Problema se pune aşa: este ianuarie, cea mai nenorocită lună din anul şcolar. Vin olimpiadele cu paşi repezi, şi dragii noştri profesori îşi dau, subit, seama că nu avem note! Vai de mine, ce tragedie! Cum naiba păţesc eu asta? ÎN FIECARE AN? Ia hai să rezolvăm un pic situaţia. Şi uite aşa, de pe o săptămână pe alta, avem teste aproape zilnic, şi unde nu avem teste avem cât mai multe proiecte. Am zis de mii de ori că mă lasă rece ideea de proiect, dar când de pe o săptămână pe alta mi se dau trei eseuri cu pretenţii, cică de cel puţin 2 pagini, îmi creşte tensiunea! Slavă Cerului că-s gras şi sănătos, că dacă aş fi mai şubred un pic, cred că aş muri în liceu. Şi, evident, nimeni nu vrea să înţeleagă că avem mult prea mult de lucru. Eu vorbesc pentru mine, ca individ care scrie mic, în momentul în care termin a doua pagină la un eseu, îl las deoparte, oricum scriu foarte compact. Povestea e alta, însă. Nu ştiu ce părere aveţi voi despre asta, dar dacă o temă ia mai mult de o oră, şi se acumulează 3 de-astea de pe o săptămână pe alta (3 mă gândesc că ne-au picat, n-o să zic şi materiile), apoi temele mai uzuale şi, în cazul meu, munca pentru matematică (măcar să-mi iasă şi mie vreo participare la naţională, chit că nu-s prea performant), deja clachezi efectiv.

Asta în condiţiile în care prima parte a semestrului a fost relativ relaxată şi nu prea şi-a pus nici un profesor problema notelor. Pentru că, nu-i aşa, e timp destul, nu? Mi-ar plăcea acum să iau o notă mai mică decât 10 pe vreunul, mai ales că nu am timp (colac peste pupăză, mă gospodăresc singur), pentru că, fireşte, „nu e problema mea”, poate să zică cineva. Ce să mai zic de faptul că dacă aş zice ceva de chestiunea cu pregătitul pentru olimpiadă, probabil aş primi răspunsuri foarte simpatice, gen „pe primul loc e şcoala”. Ceea ce e de aşteptat, având în vedere că sistemul şcolar nu promovează specializarea pe un anumit câmp. Încep să regret faptul că am ales să vin la Buzău pentru liceu. Şi-mi plac mai ales profesorii ăia care, atunci când îşi dau pe faţă lipsa de gândire logică şi de bun simţ, se chinuie să arunce cu rahat în tine că tu eşti de vină. Astea-s caracterele formate la noi în şcoală. A, da, evident, de burse de merit încă nimic. Nu că ar fi prea mulţi bani, dar nu strică niciodată. Şi-aşa, timpul deja e un lux pe care nu ni-l mai permitem.

România, vreau să plec de-aici. Sunt prea slab ca să trăiesc aici.

(prin titlu vorbesc în general, pentru că încă mai sunt profesori pentru care am cel mai profund respect)

Mai am de ce să fiu naţionalist?

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , on Noiembrie 30, 2009 by fourtyseven

Unul dintre lucrurile pe care nu le suport e să fac un lucru degeaba, şi cred că e lesne de înţeles de ce, doar nu îmi place să-mi omor timpul aiurea (şi, cel mai probabil, nu sunt nici singurul; fac o paranteză şi adaug că a lenevcugeta la neumirirea sufletului nu este aiurea :-” ). Acuma, după ce am văzut rezultatele alegerilor, naţionalistul din mine şi-a luat un pumn în figură mai ceva ca adversarul lui Bute ieri de dimineaţă.

Mi-a spus cineva că sunt „pragmatic, şi totuşi idealist”. Partea pragmatică din mine îmi spune că nu mai are rost să fiu naţionalist, şi încep să îi dau din ce în ce mai multă dreptate, adică, na, când văd că românii sunt atât de proşti şi că le place să pună botul la minciuni de doi lei, parcă nu prea mai are rost. Pentru că o naţiune, ca întreg, nu este doar istorie, tradiţie şi cultură, ci şi popor. Iar la capitolul popor noi stăm destul de prost. Am citit de dimineaţă un interviu cu Neagu Djuvara, personalitate pe care, de altfel, o admir foarte mult, şi a dat apă la moară idealistului din mine. Pe lângă viziunea relativ optimistă conform căreia, în trei generaţii (Doamne-ajută să fiu şi eu măcar a doua) mentalitatea poporului se va schimba, „teoria” cu stricăciunea din creierul românului lasă încă o portiţă: orice s-a stricat se poate repara.

Dar naţionalismul nu se face cu forţa, ci porneşte din interior, şi, din păcate, la prea puţini români se întâmplă aşa. Nu vreau să propun să se facă în şcoli educaţie naţională şi inoculare, pentru că ar fi o porcărie, dar în condiţiile în care românii nu sunt mânaţi de un ideal superior ca naţiune, mai poate, totuşi, să fie reparată stricăciunea asta?

În cele din (t)urmă, numai timpul va scoate la iveală soarta noastră. Până atunci, rămân idealist şi decis că „decât să-ţi fie rău, mai bine să-ţi fie bine”, dar sceptic apropo de a vedea un popor român nu mai deştept, ci mai puţin „mioritic”.

Acum realizez că e Sfântul Andrei azi. Nu am chef să las felicitări de onomastică pe blog, prefer să mă ocup de asta în persoană, aşa că las aici o dublă comemorare, una pentru Noaptea Sfântului Andrei (de fapt, ieri – dimineaţă, ce-i drept, am trecut pe la Tâncăbeşti), momentul uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu, şi una pentru ziua de 1 Decembrie, visul pierdut al românilor. Să dea Domnul să nu fie triplă, considerând 1 Decembrie ziua naţiunii române… pe care nu aş vrea încă să îl comemorez.

Cu maşini

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , on Noiembrie 20, 2009 by fourtyseven

Iar sunt în tren şi revin la bârlog. Normal, ca tot omul care merge cu trenul, mi-am luat şi eu ceva de făcut. Aici, ziarul de azi. Şi l-am citit, şi, în afară de multitudinea de ştiri politice (apropo, eu tot nu pot să pricep cum de Geoană stă atât de bine în sondaje, având în vedere că toată lumea a văzut că minte de îngheaţă apele), am remarcat un mic articol despre cum o să ajungă Dacia Duster (modificată, ce-i drept) să concureze la un raliu. Ei, la ziarul pe care îl citesc, rubrica auto este scrisă de o femeie. Nu vorbesc ca un şofer foarte experimentat, dar pot să zic că, pe baza articolelor scrise de respectiva, concluzia că femeile nu se pricep la maşini este naturală. Nu mai ştiu toate găfuliţele pe care le-a făcut, dar mi-am amintit că am mai vrut să zic de asta când am citit că motorul amplasat posterior contribuie la un centru de greutate mai jos. Din nou, n-oi fi as la fizică, poate greşesc, dar dacă muţi o greutate mare în spate, deplasezi centrul de greutate în spate, nu în jos. Logic, nu?

Am văzut şi episodul de la Top Gear cu Transfăgărăşanul. Deşi când am fost nu mă aflam la volanul unui bolid (de fapt nu eram nici la volan) şi nici nu aveam tot drumul rezervat mie, am ajuns la aceleaşi concluzii ca şi ei, cel mai frumos drum pe care l-am văzut vreodată. Ţi-e mai mare dragul să mergi pe acolo, ca să nu mai vorbesc că, dincolo de gropile superficiale în stratul de asfalt de la suprafaţă nu ascund calitatea grozavă a drumului – e foarte bine construit. Bine, că nu am priceput cum de au ajuns la poalele Barajului Vidraru sau prin sate de ţigani cu GPS-ul montat nu am prea înţeles… adică oleacă de instrucţie le folosea: ce drum să caute, ce destinaţie să dea în GPS… cu toate că mie mi s-au părut aproape tot timpul foarte bine făcute indicatoarele depe drumurile noastre, eu sunt român, pentru un străin o fi altfel. Îmi place că nu dau cu bâta într-o anumită maşină doar pentru că e Dacie… cel puţin, partea cu Sandero-ul (care, personal, nu îmi place) mi s-a părut simpatică. Ca şi cea cu tiristul, de altfel.

Întrebările de mecanică auto din chestionare sunt cretine. Foarte cretine. Foarte urâte, mai ales având în vedere că azi nu te mai bagi sub maşină să o repari, o duci la service. Da, două-trei chestii tre’ să ştii, da’ nu absolut tot. Acum aştept să treacă 3 luni ca să mă înscriu la şcoala de şoferi. Între noi fie vorba, deja cred că stau binişor cu condusul. :)

Întâmplare pe tren

Posted in Navetistul with tags , , , on Mai 26, 2009 by fourtyseven

Când m-am întors din Bucureşti, sâmbătă seara, am mers cu acceleratul 1653, care mi-e vechi prieten, fiindcă am mers cu el vreo 4 ani. Evident, nu am stat 4 ani în el, dar în fine. E vorba de Bucureşti-Vatra Dornei, de 9 seara. Care când vine e trecut prin foc la propriu, e o căldură care te ucide în el. Şi adună la asta fereastra de la compartiment, încuiată, bineînţeles, şi cei 6 oameni prezenţi, şi lipsa aerului condiţionat. Bine, e şi o parte bună, că anul ăsta l-am prins dotat cu vagoane noi, cele care, în trecut, erau puse pe rapid. Aşa că era mai comod ca de obicei.

Eeei, în compartiment am stat, printre alţii, cu un individ a cărui figură nu trăda nimic din ce ascundea. Dar tricoul cu Iron Maiden făcea asta. Pe scurt, era de un bun simţ firesc. Omul fuma, dar nu fuma în compartiment, fuma afară, pe geam.

În fine. Mă apuc eu să povestesc cum m-a certat naşul că aveam geamul deschis. El…

…asta nu-i nimic. Pe mine m-a certat că de ce aveam bilet. Că puteam să îi dau jumate de preţ lui şi să stau la căldură la clasa I. Uite ce i-am zis. „Naşule, eu am plătit bilet de clasa a doua şi stau aici, şi l-am plătit pentru că ştiu că dacă eu iau bilet cotizez la CFR, şi ei au bani mai mulţi să cumpere vagoane noi pentru trenurile mai scumpe, şi aşa ajung şi la trenurile astea vagoane mai bune, şi nu o să mai stau nici eu în frig.”

Omul ăsta mi-a plăcut mult. Când am aruncat nişte gunoaie la coş mi-a zis „dacă ar gândi mai mulţi ca tine n-ar mai fi rău în ţara asta”. Aceeaşi replică i-am dat-o şi eu lui după povestirea asta.

Tot respectul.

România din rahat

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Mai 19, 2009 by fourtyseven

Acu ceva vreme am auzit la radio discursul lui Radu Duda. Pe lângă faptul că n-avea nici un sens ce zicea, cu toate că zicea bine, am remarcat că apelase cineva şi că zisese că Bucureştiul e pe locul 108 în topul oraşelor lumii din cauza instituţiilor.

Ei, bine, asta mi-a catalizat o idee mai veche. Este arhiprezent exemplul cocanemulţumitului care în stânga şi în dreapta tună că ce nasoală e România. Că nimic nu merge bine, că e mizerie, că nu e civilizaţie, că aia că aia. Da, de acord. Doar că pe aceiaşi oameni îi văd mizerisind străzile, aruncând mucuri de ţigară de la volanul de 4×4 şi cocoşindu-se cu maşina prin mijlocul marilor oraşe.

Ei, mama voastră, criticaţi instituţiile, ai? Nu zic că n-aveţi dreptate. Da’ asta nu înseamnă că nu sunteţi nişte nimicuri umane. Pentru că e uşor să critici. E foarte uşor să arunci cu rahat în ceva fără a fi în stare să oferi o alternativă. Ţuţea numea asta „aflare în treabă”. 

Iar apropo de instituţii, mie îmi vine greu să afirm că e mizerie pe jos că Salubritatea nu îşi face treaba. Mi-e greu să afirm că în Bucureşti se circulă greu din cauza semaforizării. Mi-e greu să afirm că în metrou e duhoare pentru că nu au ventilaţie. Pentru că aici vina aparţine exclusiv oamenilor. Oameni care sunt obişnuiţi să li se aducă totul pe tavă. Fără să ridice un deget. Iar asta e o problemă mult mai profundă, care ţine nu de calitatea instituţiilor din România, ci de mentalitatea oamenilor. Care, printre altele, sunt mai preocupaţi să-şi bată gura la infinit, să turuie la greu, în loc să facă naibii ceva să schimbe lucrurile.

Duda m-ar fi câştigat dacă ar fi afirmat atunci, pe loc, că va încerca să schimbe educaţia românilor pentru a corecta mentalitatea de prost. Dar nu a făcut-o.

A fost prea ocupat să demonstreze că a sa candidatură la funcţia supremă în stat este valabilă pentru că şi Karl Anton, tatăl Regelui Carol, a fost prim-ministru al Prusiei.

Two minutes hate

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Mai 8, 2009 by fourtyseven

Ce zi e mâine? 9 mai. Ce înseamnă ziua asta?

Mai mult ca sigur, primul lucru la care te gândeşti este „ziua Europei”. Îmi pare rău de tine dacă am dreptate. Dar mai ai o şansă.

Al doilea lucru? Probabil o să te referi la 9 mai 1945, când s-a încheiat războiul la Berlin. Caz în care iar îmi pare rău de tine. Ultima şansă.

Aaaaa, 9 mai 1877? Da da, Independenţa României! În sfârşit, o dovadă minusculă de românism.

Care-i problema mea? Păi, mai nimeni nu mai dă doi lei pe independenţa noastră. Toţi sărbătorim ziua Europei, cea care îşi bate joc de România punându-ne sub nivelul celorlalte state membre, şi care ne pune într-o alianţă cu Ungaria. Nu-s xenofob, da’ tare aş vrea să ştiu o chestie, românii şi ungurii ca popoare nu au fost mereu la cuţite? Cum naiba să fie aliaţi?

A, da, şi sărbătorind ziua Europei, indirect, sărbătorim victoria sovieticilor la Berlin în ’45. Aşa ceva prefer să nu sărbătoresc, tristă zi a fost aia. Şi cum se face că auzi cu luni înainte de manifestaţii de ziua Europei şi de Independenţa noastră de stat nu auzi nimic?

Poate am fi fost mai fericiţi sub protectorat sovierusesc şi sub turci?

Eu nu cred.

Eu cred că românii devin eurolingăi.

Eroii neamului

Posted in Blog, Lepşe with tags , , , on Decembrie 25, 2008 by fourtyseven

campanie

Se vrea a fi o campanie blogosferică, subiectul ar fi recunoaşterea eroilor pe care îi avem. Vezi cazul Mareşalului Ion Antonescu, care a făcut totul pentru neamul său şi care azi nu are nici măcar o statuie (din câte ştiu cea de lângă biserica pe care a ctitorit-o a fost demontată), şi pe deasupra mai e văzut şi ca un criminal, în timp ce în Bucureşti tronează mândru bustul lui Ataturk (a fost băiat deştept, nu neg, da’ nu a fost erou naţional român). Ideea ar fi să facem un fel de leapşă, cine-i blogger şi mă citeşte, să pună imaginea asta în sidebar şi să pună la ea un link cu un articol ca ăsta.

Şi ca să fim în trend, punem şi o melodie.