Arhivă pentru ramnicu sarat

Amintiri din copilărie (II)

Posted in Bună ţară, rea croială, fail with tags , , , , on Septembrie 13, 2009 by fourtyseven

Dacă tot începe toamna şi aduce iz de şcolar de generală, nu pot să nu remarc că unele lucruri nu se schimbă niciodată. Hai să las la o parte povestirile romanţate despre un şcolărete mic şi gras în ciclul primar. Şi să trec la chestii care m-au marcat în gimnaziu. Când mergeam pe jos la şcoală printr-un cartier simplu din Râmnicu Sărat. Chestiile s-au schimbat în perioada liceului, că în Buzău circul doar pe arterele principale (bine, puţin printre nişte blocuri obscure) pentru că pe acolo mă poartă drumul.

Ieşeam seara pe la 6 şi remarcam o chestie. Invariabil, când se lăsa întunericul, nu mergea de nici o culoare, fie ea albă, galbenă sau tipică, iluminatul stradal. Adică mergeam pe străzi cu totul întunecate, la lumina lunii şi a farurilor care treceau pe lângă mine, parcă plutind vampiric în întuneric.

Şi azi, înainte de noul an şcolar, am încercat din nou sentimentul ăsta, pe care nu l-am mai avut de mai bine de 2 ani. Oh, the joy.

Anunțuri

Epopeea OReLor Pierdute

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , on August 25, 2009 by fourtyseven

Anteprolog: la mare, Ion înoată fericit prin apă. Se simte bine. Bagă capul la fund, călăreşte valurile, înoată de tâmpit de la o geamandură la alta, doar un lucru uitase. Să-şi pună vată în urechi, el fiind recidivist cu problema asta. Mai încolo, îşi scobeşte urechile, echipament opţional cu care l-a comandat mama natură de la Dumnezeu, cu nişte beţişoare cu vată la vârf, accesorii cu care l-a dotat farmacia.

Prolog: era vineri, am fost cu mama, cunoscătoare a cam tuturor figurilor din spital, la ORL să mă vadă doctoriţa. Care, blazată, se grăbea, mi-a băgat lupa în ureche şi s-a cărat repede, lăsând-o pe asistentă cu mine să îmi destupe urechea. După 20 de minute şi câteva seringi cu apă am ieşit. Urechea tot înfundată.

Postprolog: Luni pe la 1 apar pe la spital, dau de asistentul de la policlinică, îi spun ce am pe suflet, el îmi zice să vin a doua zi la 9. Mă car cu coada între picioare.

Povestea propriu-zisă începe la 8.40, când Ion se trezeşte mândru şi îşi citeşte feedurile. Apoi iese pe uşă şi se îndreaptă spre numita policlinică, aşteptându-se ca, până la 12, să termine, obişnuit cu dentistul care în 20 de minute îi rezolva 2 dinţi şi la care nu aştepta niciodată mai mult de jumate de oră. Oricum, Ion avea de prins un tren la ora 12, ca să se ducă la înot. Şi Ion se pune pe aşteptat. Pe uşă, programul doctoriţei, de la 9 la 10. Se face 9.25 şi se gândeşte tanti doctor să îşi facă apariţia. Aparent, se mişcă repede, intră omul, stă oleacă, mai vorbeşte şi-apoi pleacă. Aşa că pe la 9.40 mă consultă…

Evident, aveam lucruri mai bune de făcut decât să umblu aiurea-n proverbialul tramvai după trimiteri de la diverşi medici de familie care, probabil, abia ajungeau la serviciu la ora aia. Partea bună e că m-au trecut ca urgenţă şi n-a mai fost nici o problemă, deşi mi s-a părut naşpa că îmi trebuia o a doua trimitere ca să vin la spital să îmi rezolve acelaşi spital aceeaşi problemă pe care, cu 5 zile în urmă, nu a fost suficient de competent să o facă. Ziua de dinainte asistentul nu mi-a făcut nimic că trebuia să se uite şi doctoriţa, plus că n-aveam trimitere. Azi nici nu şi-a amintit de mine. Dar mă rog.

Voi, plebe care plăteşte impozit la stat şi asigurări de sănătate ca să aştepte la infinit în spital (apropo, v-aţi gândit că, aşteptând în spital, luaţi mai multe boli decât alea pe care le trataţi?), nu uitaţi că oricând aşteptaţi rândul vostru, e posibil să apară cineva din spital cu prioritate la tratament. Asta nu pricep, de ce eu, care sunt deştept, am grijă de mine şi am nevoie doar de un anumit serviciu de la spital, trebuie să dau prioritate unuia care e prost şi nu are grijă de el, prin urmare e internat? Ok, sunt excepţii, dar majoritatea absolută a internaţilor s-au internat fiindcă nu au fost capabili să aibă grijă de ei.

Între timp, vin trei… mie îmi părură ţigănci, genul care nu prea plăteşte impozit, şi mai încolo stau cu puradelul o oră, de l-au disperat şi pe săracu asistent şi pe noi, cei de pe hol (apropo, holul era plin, că e un cabinet de ORL cam la 200 de mii de oameni) cu urletele boracului. Eu stăteam şi aşteptam, că de citit n-aveam, bateria era pe ducă şi am rămas cu unica activitate analitică: analizatul moacelor.
Aşa pierdu Ion o grămadă de vreme. Pe la şi 20 îl anunţă băeţii să nu mai vină că e închis – oh joy, acum poate aştepta mai mult. Ba mai vine şi mama lu’ Ion să-i aducă echipamentul de înot, de care nu mai avea nevoie. Şi stau şi aşteaptă, se petrece şi faza cu prioritatea internatului, şi pe la 12 jumate, după vreo 3 ore şi de stat, intrăm. Partea bună e că a reuşit omu să îmi scoată doapele.

Acum, la vreo oră după epopee, eu stau cu urechile desfundache şi cu vată în ele şi vă scriu vouă.

Şi mă gândesc că spitalele ne fură de 2 ori. O dată că plătim impozit ca să se ducă ţiganii să îşi rezolve şi ei problemele, că doar este oameni, şi a doua oară plătim ca să aşteptăm. Nici nu mai e de mirare că doctorii cer şpagă de la românu plătitor de impozit, că trebuie şi el să fie plătit pentru treaba pe care o face.

Dacă ar fi privat, adică nu întreţinut de stat, spitalul municipal Râmnicu Sărac ar da faliment în 3 zile.

Mi-a luat foc blocul.

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Aprilie 8, 2009 by fourtyseven

Da. Deci avem 6 blocuri subsol comun. Şi pute a fum de nu te vezi. Spaţiul dintre blocuri e plin de fum de nu te mai vezi. Dă şi pe lângă blocuri. Eu stau la 2, la 1 deja e irespirabil, sunt flăcări la subsol, au venit pompierii. Probabil au intrat pe uşile mari de „adăpost civil” de sub blocuri, un spaţiu mare şi neutilizat, numai bun de parcare. În fine. Ironia e că deasupra incendiului e un bloc în care stă… şeful pompierilor de la Râmnic. S-a dus şi tata să vorbească să vadă. Au venit 2 maşini de pompieri. Blocul e cam adormit, noi am fost primii care s-au sesizat. Noi şi „un gabor de seară”.

Acum pompierii se luptă cu incendiul (senzaţional). Uite o poză. Dacă nu mor, vă zic mâine ce se mai află.

 

Pompieri în misiune

Pompieri în misiune

A, da, evident că tot prostul opreşte cu maşina lângă pompieri şi blochează circulaţia.

LE. Fum gros în apartament. Pute tare. Mă duc jos. Asta fu la 11.22.

LE. Am coborât. Respirabil pe scară, irespirabil în casă. Foc stins de pompieri, mult fum. Venit un dude de la presă. Pe şef l-am văzut la Om Bun la Sala Palatului, cânta. Zicea că era gunoi pe acolo, or fi dat boschetari foc. I-a trimis pe pompieri acasă. Iese fum gros, cred că dimineaţă se termină. 11.50.

LE. 11.56. A venit o salvare, a plecat o maşină de pompieri.

Râmnicenisme

Posted in Localisme with tags , , on Decembrie 9, 2008 by fourtyseven

Duminică am reuşit să prind câteva cadre cu Râmnicul, dar nu am putut ieşi la „photowalk” decât seara, că ziua a plouat şi eram prins cu alte activităţi. Aşa că am tras câteva cadre, am experimentat cu ISO-ul aparatului… şi vedeţi ce-a ieşit.

Din Râmnic

Posted in Localisme with tags , , on Decembrie 6, 2008 by fourtyseven

Azi am venit în Râmnic şi am văzut că au cam terminat magazinul Victoria, fostul magazin general al oraşului. Când eram mic, ştiu că funcţionau ambele etaje, parterul şi o alimentară uriaşă la subsol. Cu timpul, au dat faliment micii comercianţi, şi sus a ajuns fabrică de confecţii, la parter bancă şi magazin de mobilă, la etaj magazin general şi jos… Bunul Dumnezeu ştie.

Astă-toamnă au început să lucreze. Au dărâmat faţada de marmură şi l-au făcut în stilul Winmarktului din Buzău, doar că un pic mai negru. Probabil ca să se asorteze cu populaţia negroidă nativă. Nu am intrat şi nici nu am pozat că se învârtea pe acolo crema înaltei societăţi cocalareboiereşti din Râmnic, dar am văzut de afară scări rulante, Centropharm şi un supermarket jos. Cam mică suprafaţa vitrată.

Mâine vreau să ies să fac poze cu Nikonu’, şi cu ocazia asta pun şi poze cu ce s-a mai schimbat prin Râmnic. Aşa că… un mic photowalk.

Scurt pe 47

Posted in Localisme, Navetistul with tags , , , , , , , , on Noiembrie 22, 2008 by fourtyseven

Azi fu olimpiada de engleză, faza locală. Cred că iau destul de bine. La 5 se afişează rezultatele pe net. Aştept cu interes.

M-am întors la Râmnic cu maşina albă. Pentru prima oară din clasa a şaptea, am mers fără să am nici măcar unde să pun mâna să mă ţin. Plus geanta de la laptop care are vreo 4 kile. Am ieşit fleaşcă de transpiraţie.

Iar mi-am refăcut lipiturile de la mufa de la laptop. Cred că e treabă de 5 minute deja.

Mâine avem iar excursie cu clasa, la Bucureşti, la târgul de carte şi la teatru. Vreau să „inspectez” mult lăudata şaormerie Genin.

LATER EDIT: 22 noiembrie, 2008, ora 14.47. La Râmnicu Sărat ninge.

EVEN LATER EDIT:

Prima ninsoare

Prima ninsoare

Cum pierde CFR bani

Posted in Navetistul with tags , , , on Septembrie 27, 2008 by fourtyseven

Vineri seara când mă întorc de la şcoală acasă (nu la bârlog, acasă) vin cu microbuzul pentru care plătesc exagerat de mult. 6 lei în condiţiile în care, într-o conservă cam cât 2 compartimente jumate de accelerat stăm vreo 30 de oameni. Şi bagajele altora. Vineri seara e evident mult mai ocupat decât în timpul săptămânii, şi e o înghesuială de îţi vine să mori. Eu am ajuns să stau în picioare în capul din spate al „coridorului”, într-un loc fără scaun pe dreapta, sub bucata cu aer condiţionat şi alte prostii de genul. Şi am dat şi cu capul de tavan, chestii deja uzuale. În jurul meu o grămadă mare de giboni, noroc cu mp3-playerul meu (dar din păcate nu puteam să şi citesc acolo, după nou-formatul obicei de a citi pe mijloacele de transport).

So, ca idee. CFR nu are un tren care să lege Buzăul de Râmnic pe la ora 8-9 seara. Şi e un cerc vicios. Din cauza asta firma de transporturi îşi permite să ceară preţuri ridicole pentru o călătorie stil drumul spre Auschwitz. Deşi CFR ar scoate un profit frumuşel dacă ar băga un asemenea tren. Şi s-ar ieftini şi microbuzul. Dar niciodată nu se întâmplă ce vrei tu.