Arhivă pentru profesori

De ce am tot mai puţin respect pentru profesori

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Ianuarie 7, 2010 by fourtyseven

Pentru că ei nu au nici un pic de respect pentru elev. Efectiv. Şi ştiu că tot ceea ce o să scriu aici a mai fost iterat de sute, poate mii de ori. Ştiu că nu sunt primul care păţeşte aşa ceva. Dar m-am săturat. M-am săturat de lenea profesorilor, care sunt plătiţi să facă o treabă şi care o lasă de pe o zi pe alta până nu mai pot. Nu că aş fi eu foarte breaz, mă recunosc procrastinator, dar sunt genul de om care mai înţelege când cineva are nevoei de ceva urgent sau când nu are timpul efectiv să facă ceva.

Problema se pune aşa: este ianuarie, cea mai nenorocită lună din anul şcolar. Vin olimpiadele cu paşi repezi, şi dragii noştri profesori îşi dau, subit, seama că nu avem note! Vai de mine, ce tragedie! Cum naiba păţesc eu asta? ÎN FIECARE AN? Ia hai să rezolvăm un pic situaţia. Şi uite aşa, de pe o săptămână pe alta, avem teste aproape zilnic, şi unde nu avem teste avem cât mai multe proiecte. Am zis de mii de ori că mă lasă rece ideea de proiect, dar când de pe o săptămână pe alta mi se dau trei eseuri cu pretenţii, cică de cel puţin 2 pagini, îmi creşte tensiunea! Slavă Cerului că-s gras şi sănătos, că dacă aş fi mai şubred un pic, cred că aş muri în liceu. Şi, evident, nimeni nu vrea să înţeleagă că avem mult prea mult de lucru. Eu vorbesc pentru mine, ca individ care scrie mic, în momentul în care termin a doua pagină la un eseu, îl las deoparte, oricum scriu foarte compact. Povestea e alta, însă. Nu ştiu ce părere aveţi voi despre asta, dar dacă o temă ia mai mult de o oră, şi se acumulează 3 de-astea de pe o săptămână pe alta (3 mă gândesc că ne-au picat, n-o să zic şi materiile), apoi temele mai uzuale şi, în cazul meu, munca pentru matematică (măcar să-mi iasă şi mie vreo participare la naţională, chit că nu-s prea performant), deja clachezi efectiv.

Asta în condiţiile în care prima parte a semestrului a fost relativ relaxată şi nu prea şi-a pus nici un profesor problema notelor. Pentru că, nu-i aşa, e timp destul, nu? Mi-ar plăcea acum să iau o notă mai mică decât 10 pe vreunul, mai ales că nu am timp (colac peste pupăză, mă gospodăresc singur), pentru că, fireşte, „nu e problema mea”, poate să zică cineva. Ce să mai zic de faptul că dacă aş zice ceva de chestiunea cu pregătitul pentru olimpiadă, probabil aş primi răspunsuri foarte simpatice, gen „pe primul loc e şcoala”. Ceea ce e de aşteptat, având în vedere că sistemul şcolar nu promovează specializarea pe un anumit câmp. Încep să regret faptul că am ales să vin la Buzău pentru liceu. Şi-mi plac mai ales profesorii ăia care, atunci când îşi dau pe faţă lipsa de gândire logică şi de bun simţ, se chinuie să arunce cu rahat în tine că tu eşti de vină. Astea-s caracterele formate la noi în şcoală. A, da, evident, de burse de merit încă nimic. Nu că ar fi prea mulţi bani, dar nu strică niciodată. Şi-aşa, timpul deja e un lux pe care nu ni-l mai permitem.

România, vreau să plec de-aici. Sunt prea slab ca să trăiesc aici.

(prin titlu vorbesc în general, pentru că încă mai sunt profesori pentru care am cel mai profund respect)

Anunțuri

Batenpieptismul

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Mai 5, 2009 by fourtyseven

Scriu aceste rânduri apropo de sindicatele din învăţământ. Şi apropo de greva care trebuia să aibă loc azi. Da, sunt nemulţumit. Şi nu sunt nemulţumit numai din cauza unui proiect scârbos la psihologie pe care trebuie să îl aduc azi. Nici măcar din cauză că speram ca azi să prestez o berică, în loc de şcoală. Nu, sunt nemulţumit că sindicatele din învăţământ nu fac altceva decât să se bată în piept şi atât. 

Fenomenul e similar cu cel al ecologiştilor, tratat de Arhi. Sindicaliştii ăia mari mie îmi fac o singură impresie – nişte cururi ruginite în nişte scaune, plini de bani, inutili, cărora le turuie gura în timp ce profesorii trăiesc din salarii… hai să nu zic mizere, zic mici. 

Aşa, care-i problema mea? Păi mă, renunţaţi prea uşor. De ce? Pentru că fie aţi uitat de unde aţi pornit, fie nu vă pasă! Pentru că dacă v-ar păsa, nu aţi mai renunţa la greve atât de uşor (din câte ştiu, greva de azi a fost anulată pe degeaba). Aţi boicota câteva luni de şcoală, un semestru, poate chiar un an, şi nu aţi renunţa până nu aţi primi cei 50% promişi de Geoană (da, nu mă interesează că „nu sunt bani”, ai promis, tre’ să-i dai).

Dar nu. E, asta se întâmplă în România noastră. Ca-n bancul cu Dumnezeu.

Cică Dumnezeu a împărţit darurile pe Pământ. Şi le-a dat românilor oameni buni, pitoreşti, pricepuţi, deştepţi, munţi, râuri, mare, aur, păduri, petrol, gaze, cărbuni, câmpuri, animale, toate lucrurile bune de pe lumea asta. 

„Doamne, da’ opreşte-te, prea le dai multe bogăţii românilor ăştia…” zice Sf. Petru indignat…

„Ehe, stai să vezi şi ce conducători le dau!”

Din păcate, batenpieptismul e o atitudine mult mai des întâlnită printre românaşi. Nenumărate sunt situaţiile în care am văzut pe cineva bătându-se în piept că face şi că drege şi că aia şi că alta. Da’ a ieşit ceva? O lae.

Despre profi

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Februarie 12, 2009 by fourtyseven

Azi am avut o anumită oră pe care am ratat-o o dată, în zilele cu concursul de matematică de la Focşani. Oră care din motive destul de evidente nu o să zic care e. Dar profa e genul de crizoasă, care imediat se încinge şi te fixează şi se enervează şi face ca toate alea la tine că aşa are ea chef.

Spre exempu, mie îmi zice numai pe numele de familie. Şi mie nu prea îmi place asta, mi se pare o dovadă de respect faţă de om şi faţă de familia care l-a botezat şi faţă de sfântul al cărui nume îl porţi. Dar ea, nu. După ce am rugat-o să îmi zică pe numele mic, a zis că ne zice tuturor de acum pe numele de familie. Până acum nu am avut ocazia, dar să mor de mâine nu o să fac ce mi-am propus de mult, să-i zic „icsulescu nu e aici, e la muncă. vreţi să îl sun să vorbiţi cu el?”

Azi colega mea de la concurs a întrebat-o o chestie. Şi profa bineînţeles că şi-a sărit siguranţele şi a declarat iritată că nu poate ea să repete de 1000 de ori. Mai ales pentru cineva care nu vine la ora ei pentru probleme mai „importante”. Gen concursuri de matematică. Şi după ce că a mea colega a fost atât de nesimţită încât şi-a permis să ceară lămuriri apropo de ceva ce nu a înţeles, profa a remarcat şi tupeul incredibil afişat, că doar na, ora ei e muult mai importantă decât orice altceva.

Colega mea merita sancţiuni sănătoase pentru tupeul de care a dat dovadă. Mai ales că la respectivul concurs, la care, de incorectă ce a fost cu profa, a luat maxim. Evident că nu merita felicitări pentru asta.

De ce nu sunt bani pentru salariile profesorilor

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Noiembrie 15, 2008 by fourtyseven

Pentru că o parte din buget trebuie să rămână necheltuit, nu să ajungă în buzunarele a 300 de mii de angajaţi.

Pentru că şcoala din creierii muntelui care nu a auzit niciodată de curent electric are nevoie de calculator.

Pentru că fiecare birou obscur din sălile de sport are nevoie de frigider şi televizor mare.

Pentru că Loganul de poliţie e 70 de mii de euro.

Pentru că voturile milioanelor de pensionari contează mai mult decât voturile a 300 de mii de cetăţeni activi.

Pentru că Guvernul trebuie să dea „ordonanţe de urgenţă” şi îşi permite să ia locul Parlamentului.

Pentru că o şcoală fără profesori buni poate funcţiona, dar o şcoală fără calculator, la care elevii să fie nevoiţi să scrie DOAR PE CAIETE (!!!) şi DOAR DIN EXPLICAŢIILE PROFULUI (!!!!!) este o instituţie inutilă societăţii.

Sunt mai convingător decât Tăriceanu sau nu?

Valorile promovate în şcoli

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , , , on Octombrie 20, 2008 by fourtyseven

Sau ce am eu cu învăţământul românesc. Să o luăm cu începutul.

1. Promovarea mediilor mari. Mă enervează la culme. E ca şi cum ar forma din fiecare elev o cărămidă standardizată. Mi se pare cea mai mare prostie recompensarea mediilor mari, fiindcă o medie mare nu reflectă neapărat valoarea unui elev – în sensul că se încurajează atitudinea de vânător de note sau ignorarea dezvoltării personale în favoarea învăţatului încontinuu. Deci, crearea unor tobe de carte, şi o dezvoltare laterală (în lăţimea cunoştinţelor, ca să mă exprim aşa) în loc de una în profunzime. Adică este mai apreciat elevul care învaţă la toate bine decât cel care la un obiect este extrem de performant iar la restul „onorabil”. Plus că anul ăsta în liceu din câte am văzut nu au fost premiaţi în nici un fel olimpicii. În schimb există burse de merit pentru mediile mari. Să nu mai vorbim că un specialist într-un domeniu ajută bugetul mult mai mult decât un „jack of all trades” care nu face nimic foarte bine.

2. Discriminarea. Se încearcă un învăţământ occidentalizat, politically corect, se descurajează atitudinile rasiste sau alte alea. Dar în regulament apar reguli de genul băieţii fără plete. Să-mi fie iertat, dar ce regulă cretină e asta? Cu ce afectează stafful şcolii că elevul X are plete? Nu suntem în vreme de război ca să se pună problema păduchilor şi a igienei. În plus, în momentul în care elevul X, pletos, îşi vede de treaba lui, îşi face treaba şi învaţă bine, nu contează lungimea părului. Mai e nevoie să-l citez pe Pittiş?

Şi doi. Nu e voie cu tricouri cu inscripţii rock sau satanice. Cu alte cuvinte, cocalarul cu jachetă cu „69” sau „de puta madre” (nu cred că e cazul să traduc) sau „Gigolo Italiano” are voie să se plimbe în pace prin şcoală. Da’ eu cu tricoul cu Judas pe care scrie „Defenders of the Faith” („Apărătorii Credinţei”) nu am. Şi asta în zilele de dinaintea uniformei.

3. Uniforma. Dezbătută şi răsdezbătută. Cel mai elocvent exemplu al standardizării elevului, al „eliberării” acestuia de personalitate şi de gândire.

4. „Profesorul are întotdeauna dreptate”. Cea mai pură formă a dictaturii. În societatea de azi, am învăţat că respectul îl câştigi. Cei mai buni profesori pe care îi am şi l-au câştigat singuri, şi nu au ridicat problema de a fi criticaţi, fiindcă nu aveam ce critica la ei. Altcineva însă s-a supărat tare pe faza asta.

În concluzie, mie şcoala începe să mi se pară din ce în ce în ce mai mult ca în videoclipul de la Another Brick in the Wall pt. 2, ăla de Floyd. Şi măcar de s-ar schimba, dar din păcate învăţământul românesc este încă dominat de o pleavă comunistă, care nu suportă ideea ca un elev să gândească.

Scârbos 2

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Octombrie 16, 2008 by fourtyseven

Mda. Profa de dinainte, după o săptămână, a devenit foarte înţepată. Uite problema de mentalitate. În momentul în care eşti criticat preferi să îl consideri pe critic nesimţit, fără să te gândeşti că poate are şi el dreptate. O fi din cauză că ea e profă şi criticul un elev?

A, da, a mai fost o ascultare, două colege au luat 7, respectiv 4. Mie mi s-a părut că prima a ştiut de 9 şi a doua de 7.

Segregarea în şcoli

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , on Octombrie 2, 2008 by fourtyseven

Mulţi zic că e de domeniul trecutului, dar aici nu e vorba de rasism. Mă refer la lucruri cu mult mai simple.

Ştim cu toţii că în şcoli elevii intră pe alte uşi decât profesorii. Şi, fac o paranteză, uşile alea sunt puse parcă în aşa fel încât să faci un ocol cât mai mare ca să intri în el. Ştiu că ieri fiind de serviciu am folosit uşa şi scara profesorilor din al doilea local al liceului şi am auzit clar semnele nemulţumirii staffului auxiliar (femeile de serviciu).

Am auzit poveşti cum că „înainte” elevii nu aveau voie să meargă pe acelaşi trotuar cu profesorii. Ok, uite care-i faza.

Da, profesorii sunt, în marea lor majoritate, oameni care merită un respect deosebit. Dar să nu uităm că sunt, totuşi, oameni. Nu zei. Ba mai mult, ei sunt plătiţi să vină în şcoli să ne înveţe pe noi. Deci, practic, nu există scuza că „vai, noi trebuie să fim mulţumiţi că profesorii ne fac favoarea că vin să ne predea”. Hello? Nu îşi iau pâinea de la gură pentru noi, sunt plătiţi. De-asta mi se pare ilogic ca noi să pierdem timp la intrarea în liceu. Sau la ieşire, când mie, vineri seara, îmi vine greu să ocolesc 200 de metri în timp cât mai redus ca să ajung în staţie să nu-mi ratez maşina. Şi în generală tot trebuia ocolită şcoala ca să intrăm.

Ba mai mult, la uşa profilor (unde „nu prea e trafic”) stau 4-5 gardieni comunitari. La poarta elevilor stă un ins bătrân cu aspect de beţiv care nu te lasă să ieşi să-ţi tragi ceva la xerox sau să mergi la o farmacie. Practic e o încălcare a drepturilor noastre de oameni (libertatea, mai precis) şi un ajutor incalculabil pentru chioşcul din liceu (unde cifra de afaceri e direct proporţională cu nesimţirea vânzătorului) care îşi face un monopol.

Apropo de respectul faţă de profesori, mai trebuie să zic că profesorii mei pe care îi respect cel mai mult sunt cei care nu fac abuz de autoritate, ci ne predau lecţia într-un mod cât mai plăcut, cu care glumim şi care nu ne dau un sentiment de cazarmă *coughprofadedesencough*.