Arhivă pentru ploaie

Septembre

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme with tags , , , , , on Septembrie 15, 2008 by fourtyseven

Titlu alternativ: mi-e sooooooooooooooooooomn…

Mda. Toamna şi-a intrat în drepturi, forţos, cu ploaie (una rece care te doboară, spre deosebire de ploile de vară în care îţi venea să dansezi de fericire), vânt, frig şi… şcoală.

Entuziasmul meu s-a dus imediat ce am tras pe mine pantalonii de uniformă. Moment fatidic în care m-au apucat iar mâncărimile. Şi dă-i, trage de ei, fă ceva. Buuun, rezolvat. Apoi cămaşa neagră, cravata, sacoul regulamentar (şi iar am descoperit că buzunarele sunt făcute să nu le poţi folosi) şi hop la maşină. Ocolire pe la bârlog să-mi las schimburile (n.r – alţi pantaloni, tricou cu Judas şi geaca de piele – uniforma mea de toate zilele). Fugi spre şcoală, mergi 5 minute, stupoare, am uitat ceva. Return, repeat, ia microbuzul, caută colegii, sal-sal-ce mai faci-de când nu te-am văzut, şi iar stupoare.

Măcar 50% din liceenii prezenţi nu erau în uniformă. Mda. După cuvântările de rigoare de la tribună, hai spre clase… şi ne adunăm toţi pentru prezentarea noilor reguli.

Apoi m-a lovit. Ne-a zis că nu avem voie să vorbim la telefon nici în pauze. PĂI STAI UN PIC NENE, asta e cea mai stupidă regulă posibilă! Dacă eu am de vorbit urgent acasă sau la mama naibii, de ce trebuie să anunţ toată şcoala? Dacă Doamne fereşte moare cineva din familie şi mă sună ai mei, îmi confiscă telefonul? Stai că nu pricep. Cu ce le afectează lor programul dacă eu într-o pauză vorbesc la telefon?

Apoi mai e regula aia cu „băieţii fără plete sau coadă”, discriminatorie şi fără temei, dar după cum îmi creşte mie părul abia într-a unşpea o să îmi fac griji. Uniforma obligatorie, fără inscripţii cu rock sau satanice, chestii (sunt curios, dacă o să scriu „BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC” pe un tricou, mă dă afară?)… chestii deja tipice. Chit că-s anacronice. Apropo de uniformă, m-am întors cu trenul. Din spate, un controlor arăta exact ca unul cu uniforma noastră. Şapca ne mai lipsea.

În rest… ce va fi va fi. Da’ parcă văd că o să fim din ce în ce mai constrânşi de regulament.

Apropo, cică sunt interzise ţigările în liceu. Eu am făcut o dată greşeala să merg la budă să mă spăl pe mâini. M-am întors duhnind a ţigări. Mai bine ar face un fumoar să îi lase pe wannabee-smokers să fumeze în pace, departe de nefumători, că aşa scăpăm de o grijă.

Aştept uniforma cu numărul matricol pe ea şi următoarele zile de şcoală. Cu optimism.

Anunțuri

Plouă!

Posted in Localisme with tags on August 18, 2008 by fourtyseven

După o săptămână de caniculă (atât am prins eu) în care privind la cântar îţi dai seama câte kilograme pierzi transpirând, a dat o ploaie şi la noi, în deşerticul ţinut al Râmnicului. M-a prins şi pe mine puţin, da’ abia s-a simţit, la cât a fost de cald. Sper să dureze măcar juma’ de noapte.

Every man for himself

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme, Navetistul with tags , on Iulie 16, 2008 by fourtyseven

Sau cum să fii nesimţit.

Azi am mers iară în Buzău cu eternul întârziat 5102, care a ajuns pe la 12.50. Şi când a ajuns ploua. Da’ tare. Picături mari şi repezi de te uda instant până la piele. Bine, vina e a mea că nu eram dotat decât cu o cămaşă, dar…

Pentru cei ce nu ştiu, gara din Buzău e dotată cu un pasaj subteran care leagă peroanele de peronul principal. Astfel, am fugit cât de repede am putut spre „gura de canal” care servea peronul meu. Şi evident, FIX LA INTRAREA gurii tunelului, era o ditamai marea de oameni. Aşa că din 2 „coloane” care puteau să coboare abia mai cobora una. Pe scări ude, fiind împins din spate. Aşa că, evident, ce timp am câştigat alergând de la tren până acolo am pierdut înainte să intru. Şi, evident, am fost plouat.

Omu’ nu se simte bine dacă nu deranjează? Ce naiba? Dacă avea chef să aştepte lângă peron, nu putea să stea naibii jos în pasaj? Sau, mai bine, ÎN GARĂ? „Să moară capra vecinului”, nu?

În tren din nou

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme, Navetistul with tags , , , , , on Iunie 24, 2008 by fourtyseven

Am fost azi la Buzău să-mi scot cazierul pentru permisul auto. Şi, din moment ce un bilet de tren mi-e 2 lei şi unul de microbuz 6, am luat trenul.  La 11 eram la gară şi luam bilet. Stupoare, trenul pleca la 12.09. La 12.05 eram pe peron, şi pe la 12.07 se anunţa trenul. Care, însă, nu vine… abia pe la 12.20 l-am văzut în zare. Bun, înjur puţin şi mă sui. Tot drumul eram la geam şi scoteam capul, aşa că nu am putut să nu remarc faptul că trenul circula pe linia din stânga, şi de obicei mergea pe linia din dreapta. Straniu.

Trenul înghite pământul şi ajung la Vadu Paşii unde, spre deosebire de alte dăţi, NU ÎNCETINEŞTE! Am aflat şi de ce – au făcut şi ei (în sfârşit, că de 3 ani îl ştiam stricat) podul. Fără alte incidente ajung, pe la 1. La 1 jumate eram la poliţia judeţului unde, prin strania amabilitate a unui milipoliţist aflu unde se eliberează cazierul. Da’ aflu că abia la 2 jumate se deschide. Stupoare. Mă duc la scara unui bloc (apropo, a început să şi plouă, destul de tare, cu trăznete dinalea de zguduiau pământul). Eu eram doar în cămaşă, nici măcar o borsetă nu aveam. La 2.15 ajung în faţa ghişeului. Lume cât vezi cu ochii. Se închidea la 4, eu mă impacientez. 2.28. Se termină ploaia, mă liniştesc. 2.33  – se gândesc şi ei să deschidă (în sfârşit). 2.34 – sunt în fruntea coloanei la ghişeul cu taxa de urgenţă de 5 lei şi o achit. Sunt mândru de mine şi mă duc să fac cererea. În 10 minute (erau vreo 30 de oameni la 2 ghişee) am certificatul în mână.

Când mi-a văzut data naşterii, funcţionara nu s-a abţinut şi m-a întrebat „La ce categorie dai de permis?” „A1.” „Îmi închipuiam.” Oricum, prin căldura de foc reinstalată purced spre gară. La 3 şi 31 am bilet. Trenul se presupune că vine la 4 şi 10 şi pleacă la 4.33. 4 şi 15 – nici ţipenie de tren. La 4.25 aşa îşi face şi el apariţia, iar la 4.34 plecăm. Fuga-marş până la Zoiţa unde – stupoare. Stăm pe loc. Trece un tren dinspre Râmnic. Staţionează un intercity lângă noi.Nişte cocalari nu s-au putut abţine de la a apăsa pe butoanele uşilor la tren. Educaţie. Oricum, de la nenea cu paleta, ăla de la mişcare, aflăm că abia la 5 jumate ne mişcăm. Şi aşa şi e, pe la şi 25 mai vine un tren şi se cară intercity-ul. Eu transpirat tot. La şi jumate plecăm şi noi. Pe deasupra Râmnicului tronează un nor enorm de ploaie. Ajung în gară, unde sunt staţionate 3 trenuri. Inclusiv al meu, adică. Unul pleacă şi eu o tulesc prin cel de pe linia I. În faţă – 4 taxiuri goale. Nici unul nu este liber. Ploaia ameninţă. Eu pe jos. Merg 200 de metri, începe să plouă, eu doar în cămaşă. Mai merg 500, plouă tare. Mai merg încă vreo 50 aşa, foarte tare. Şi mai am vreo 50 până acasă… dar supravieţuiesc. Şi iată că am ajuns teafăr.

A, apropo, am descoperit de ce ne-a ţinut juma de oră în Zoiţa. Podul de la Valea Râmnicului e sub munci. Adică îl vopsesc ăia… păi să nu îţi bagi piciorul în serviciile CFR-ului…