Arhivă pentru negri

Cugetare

Posted in Stuff with tags , , , on ianuarie 21, 2009 by fourtyseven

Am scris mai demult că negrii din America şi ţiganii noştri au avut istorii foarte asemănătoare. Dentistul meu prezicea că în curând România va deveni Rromânia, judecând după viitorii noştri posibili conducători. Întrebarea mea e asta. Dacă americanii au acum un preşedinte negru, cât o să mai dureze până când preşedintele nostru va fi ţigan? Strict serios vorbind (adică fără speculaţii apropo de Băse.)

Reclame

Paralele

Posted in Bună ţară, rea croială, Stuff with tags , , , , , , on august 13, 2008 by fourtyseven

România nu este chiar atât de diferită de Occident. Adică, pe dinăuntru, „lumile” sunt exact la fel. Vreau acum să mă refer la ceva legat de rase.

Mai precis, de rasele care au avut o istorie asemănătoare. Negrii lor şi ţiganii noştri. Mie mi se pare că „destinele” lor sunt aproape identice. Să o luăm cu începutul. Cu toţii ştim că populaţia afro-americană şi-a început existenţa ca sclavi, populaţie muncitoare, pe plantaţiile din sudul Statelor Unite. Asta ştie aproape oricine. Nu la fel de mulţi, însă, ştiu că ţiganii au fost aduşi în România de sud şi est (din Pakistan, probabil – de-asta şi seamănă aşa de mult cu indienii) ca să muncească pe moşiile boierilor ca robi. Seamănă? Cred că da.

Cu toţii ştim că negrii au ajuns să trăiască şi liberi, începând din 1860, şi să scape de segregare, prin anii 50-60. Ţiganii de la noi, pe la sfârşitul secolului al 19-lea, au fost „sloboziţi” (încercaţi să fiţi SERIOŞI şi să prindeţi sensul real al termenului). Şi aşa s-au fondat în România multe sate numite Slobozia. E imposibil să nu dai de cel puţin unul. Pare-mi-se că pe Laura Stoica a ucis-o un ţigan care căra fier vechi domiciliat lângă Râmnic, în Slobozia Bradului.

Tot din cauza asta, nu prea sunt la fel de mulţi ţigani în Transilvania sau în satele de răzeşi (nu erau boieri=>nu aveau ţigani robi) aşa cum nordul SUA nu este atât de faimos pentru populaţiile de negri pe cât este sudul.

Şi, în final, ajungem la capitolul influenţei lor asupra muzicii. Atât muzica blues cât şi cea lăutărească, ţigănească adevărată, s-au născut din zicala „ţiganului când îi e foame cântă”. Ambele sunt „comori” muzicale şi momente de marcă ale istoriei muzicii. Diferenţa principală e că negrii după eliberare au dezvoltat jazz-ul. Azi, vedem peste tot manelişti şi opulenţă din partea ţiganilor. Maşini „bengoase”, „tunate”, merţane, chestii. Ne plângem că sunt mulţi manelişti. Şi că ne deranjează.

Hai să ne gândim un pic şi la ce este peste ocean. Rap, hip-hop, care (azi, cel puţin), din punct de vedere al calităţii, sunt egale cu manelele noastre, Hummere opulente, maşini care îţi atrag ochii, majoritatea tot la negri. Şi la unii albi „convertiţi”, vezi „manelizarea” la noi. Diferenţa de esenţă între ei şi ţiganii noştri nu există. Dar pe ei îi preluăm şi îi apreciem drept „high quality”. Doar pentru că sunt de peste ocean. Asta fiindcă, am auzit-o, o zic şi o repet, „la român marca vinde mai bine decât calitatea”.

Români, gândiţi.