Arhivă pentru muzica

Miroase a renaştere din cenuşă

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Decembrie 11, 2009 by fourtyseven

via Psihedelicul.

Pe scurt, Phoenix au apărut la Happy Hour cu un alt vocalist. Unul care sună a Phoenix, spre surprinderea mea. E un progres straşnic în doi ani. Şi melodia e în spiritul lor. Poate-poate sunt ceva speranţe. Deşi, drept să v-o zic, fără Kappl & Neumann, nu e Phoenix aşa cum ar trebui el să fie.

Glumiţe muzicale

Posted in Stuff with tags , , , , on August 5, 2009 by fourtyseven

Prin Vamă, la un pahar de vorbă cu S3myzeul, ne-am apucat să traducem denumiri de melodii din engleză în română. Ce-a ieşit, vedeţi aici. Ingioi. Să vedem dacă vă prindeţi care de unde e.

  • Maestrul Păpuşar.
  • Spărgând legea.
  • Analgezicul.
  • Porcii războiului.
  • Prinţii universului.
  • Vreau să sparg liber.
  • Iisus personal.
  • Combustibil.
  • Unu’.
  • Intră omu nisipurilor.
  • Făcătorul de morţi.
  • Loveşte luminile
  • Mi-am făcut timpul
  • Whisky în borcan (eu beau whisky cu borcanu’)
  • Vântul plânge Mărie
  • Turbo amantul
  • Manalişii verzi cu coroană cu doi dinţi
  • Nişte capete s-or învârti
  • Mai ai o chestie venind
  • Vino s-o iei
  • Piatră tare călăreşte liber
  • Aşii-n sus
  • Învârtind pe râu

Cronică de Folk You. Sau I got folked again.

Posted in Hronici with tags , , , , , , , , , , , , , on August 4, 2009 by fourtyseven

O să încep prin a-mi face ceva publicitate. Am făcut multe poze şi am filmat cam 3 din cele 24 de ore de muzică, aşa că o să dau linkurile unde se găsesc respectivele filmuleţe şi poze. Aşa că:

Pozele cu Folk You, chiar dacă încă nu le-am suit pe toate, se găesc pe fotoblogul proprietate personală, aici.

Filmuleţele cu melodiile, pe măsură ce se încarcă, vor apărea pe contul meu de youtube.

Lăsând la o parte chestiile tehnice, o să intru direct în a spune că marea mea dezamăgire a fost provocată de Daniel Iancu, Mircea Vintilă şi Mihai Mărgineanu. Care n-au venit. Mircea Vintilă nu mai are nevoie de prezentare, iar folkul social al lui Daniel Iancu, presărat cu umor bun mi-a lipsit, ca şi „romanţele” lui Mărgineanu… în frunte cu „icoană cu picioare lungi” şi cu violonistul său absolut magistral.

Seria dezamăgirilor continuă cu Ţapinarii. Dacă anul trecut mi-a plăcut enorm de mult de ei, anul ăsta am fost cam plictisit la recitalul lor, mai ales că nici nu au cântat prea mult. Păreau cam moleşiţi. Tudor Gheorghe, care, de altfel, îmi place mult, a dat în latura plictisitoare, cântând multe, prea multe, doine, şi povestind MULT prea mult. Şi trio-ul Baniciu-Kappl-Cnejevici a fost cam dezamăgitor, având în vedere că a lipsit Eşarfa, ca şi alte melodii mai puţin cunoscute, şi, mai ales, producţia lor proprie, Monăstirea Argeşului, pe care chiar am vrut să o aud. Plus că urla muzica de la Expirat-ul de lângă. Cine dracu i-a lăsat să construiască aşa o porcărie în Vamă?

Într-o notă mai mult sau mai puţin umoristică – s-au cântat cântece de iarnă. Cine îl miroase în asta pe Ştefan Hruşcă are nas bun. A cântat 2 colinde, unul fiind arhicunoscutul „flori de măr”, iar Socaciu nu s-a lăsat mai prejos şi a băgat şi el un „oameni de zăpadă”. Într-o notă foarte umoristică, atunci când a cântat Socaciu „Fă-mă Doamne prost”, era un vers, „păcat că nici o facultate nu dă şi diplomă de prost”. Imediat ce a terminat versul ăsta – şi se aude asta şi pe film :D – am zis „Spiru Haret!”. La 2 secunde după mine, şi Socaciu – „Spiru Haret!”.

Nu a lipsit nici genialul Ovidiu Mihăilescu, cu a sa baladă a Cauboiului Nelu şi a lui Faţă de „Dur”. Am avut parte şi de momente de aur în care toată lumea era în picioare, urla şi saluta – mai precis, când a cântat Hruşcă „Tu, Ardeal” şi „Treceţi batalioane”, şi apoi când a cântat şi Şeicaru T.B. Eu eram în picioare şi salutam. Şi nu numai eu. Încă o notă bună vine de la lipsa de pe scenă a lui Pavel Stratan, şi a atacului său uneori cam prea puternic asupra limbii române. Anul trecut am adormit la el. Anul ăsta nu am dormit deloc în timpul festivalului. Totuşi, a venit cu Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, un… ins care cântă la o vioară cu distorsie, electrică, bineînţeles, şi care pe mine, personal, mă zgârie pe toate circumvoluţiunile creierilor şi pe timpan. Nu ştiu de ce se oboseşte să-l care Ducu Bertzi cu el.

Aaa, da. Şeicaru. Folkistul meu preferat. Nu ştiu, mie mi se pare prototipul folkistului absolut, cu pleata, mustaţa şi bandana pe el şi cu chitara în mână, cântând de unul singur. Emoţionant până la lacrimi. „Apăru, numai nu, la adio tu.” Îmi răsună melodia asta în urechi încontinuu. Ca şi „Primăvară care-ai fost” şi „Iubita mea, să ne-aruncăm în mare”. „Până când şi până unde se-ntâlneşte stea cu stea, un bilet de tren ascunde fiecare-n palma sa”. Moment muzical.

A mai fost şi Alifantis, tot la capăt de seară, tot folkist al meu preferat, cu ZAN, care mie mi se par magistrali. Şeicaru cu Alifantis fac toţi banii. Şiii… Andrieş. Mereu pus pe glumiţe, întotdeauna înveselitor chiar şi când cântă un blues. Mie mi-a plăcut mult, mai ales că anul trecut nu a venit. M-a mirat că mulţi au cântat din melodiile lui Vali Sterian. Printre care şi Eugen Avram, care a cântat Cântec de Oameni, exact la fel cum am învăţat eu să o cânt. Aşa zise cineva pe Tabulaturi că o cântă el, aşa a şi fost. Şi Chilian, care cândva îi căra sculele, a cântat Amintire cu Haiduci, şi nu a început să cânte până nu a urcat şi Tucă pe scenă.

Care Tucă a adus şi formaţia Iris. Întâi de toate, Minculescu „parcă-i viu”, vorba bancului. Nu mai are nici burta aia de cirotic, şi arată întinerit cu 20 de ani, plin de energie. Somn bizar, Casino, Floare de iris, melodii care mie mi-au plăcut mult. Nu au cântat prea mult, dar a fost rupere. Dat din cap, în faţa scenei, a fost superb, ce să mai zic. Mereu la înălţime. Acuma, îl admir şi îl respect pe Tucă pentru ce a făcut.

Realizez că nu am scris despre toţi artiştii, am scris doar despre extreme. Asta nu înseamnă că festivalul nu a fost de nota 10, dar memoria mea la ora 11 noaptea după o zi cu insuficient somn nu mă ajută într-atât de tare. M-au impresionat şi asaltul debutanţilor, şi ceata greilor la fel de mult. A, da, completare – a dat pe acolo şi Andrei Păunescu. Care s-a şmecherit, a venit cu o Fender electrică şi ne-a cântat ceva ce suna mai degrabă a rock. Apropo de contaminarea genurilor.

Şi o să ţin minte toată viaţa cele 24 de ore de muzică folk şi rock din Vama Veche, unicul motiv pentru care aş mai călca vreodată în staţiunea aia. La fel cum o să ţin întotdeauna minte prima melodie pe care am ascultat-o vreodată, „Omu bun şi pomu copt” a lui Mircea Rusu, pe care o aveam cândva pe o casetă şi pe care o ascultam mereu când mergeam la drum cu un Oltcit bătrân, care acum zace în cimitir, încă de la 5 ani. Iar versurile lui Mircea Rusu le ştiu încă de când eram mic. Merită un premiu pentru nostalgia mea.

La’ anu şi la mulţi ani, aşteptăm Folk You „Florian Pittiş” VI, în 2010.

Vis phoenixian

Posted in De pe net with tags , , , , , , on Noiembrie 20, 2008 by fourtyseven

Mare fan al formaţiei, m-a cam afectat despărţirea pe parcursul acestui an, şi de multe ori mi-a trecut prin cap „re-formarea” unui Phoenix cu Baniciu, Kappl, Mani Neumann, Ţăndărică (sau măcar Costin Petrescu) şi Cnejevici. Pe Baniciu, Cnejevici şi Costin Petrescu i-am prins la concertul din iulie, când am stat o noapte în gara de nord, şi mi-a păcut ce a ieşit. Azi, citindu-mi feed-ul, dau pe blogul lui Ioji Kappl de asta. O colaborare solidă între Kappl şi Baniciu. Întrebarea ar fi, pe când o să se integreze cu totul acest „revival”? Revival îi zic numai fiindcă în Phoenixul propriu-zis au mai rămas numai Covaci, Cristi Gram şi Ţăndărică (să fim serioşi, Tavi Colen? Bogdan Bradu? Ionuţ Contraş?)

Suflete de slugă

Posted in De pe net with tags , , , , on Noiembrie 8, 2008 by fourtyseven

Deja îmi fac griji că pun prea des filmuleţe de pe youtube, dar ascultând melodia asta în microbuz am realizat câtă dreptate poate să aibă omul ăsta. Mai ales că m-am lovit de multe ori de asemenea „suflete de slugă”, de oameni cărora le e frică să se răscoale împotriva unui rău de teama altuia, pentru care încercarea piere în faţa riscului posibil… pentru cine nu o ştie, merită ascultată. Pentru cine o ştie, merită reascultată. Şi fiindcă filmuleţul ăsta e cel mai reuşit, îl pun pe ăsta, chiar dacă începe cu altă melodie (pe care am avut privilegiul să o văd live la Folk You)…

Cum îţi pierzi timpul degeaba la şcoală. Take 2.

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , , on Septembrie 29, 2008 by fourtyseven

Mda. Azi am descoperit cât de… de… imbecili de-a dreptul sunt unii. Mai precis ăia care fac orarul. Şi care stabilesc programele. Şi mai ales profa nastră de desen. Care e o scorpie. La noi la materii de genul desenului se munceşte mai cu „spor” decât la informatică (unde nu numai că e atmosfera relaxată, da’ avem şi un prof mult mai deştept). Ne pune să tragem tare de parcă materia ei ar fi cea mai importantă.

There’s more to this, however. Citez. „Mai lăsaţi vorba că aţi avut timp să vorbiţi şi n-o să înţelegeţi nimic.” Întrebare întrebătoare. Cum se face că la materii gen matematică sau informatică vorbim constant între noi, proful nu zice nimic şi majoritatea (dacă nu chiar toţi) înţelegem perfect? Cred că nu trebuie să dau răspunsul la problema asta. La ora de desen în clasă domneşte o atmosferă gen cazarmă, dacă se aude musca începe să urle. Complexată.

Daaaar… culmea bătăii de joc este ceea ce trebuie să facem. Dacă în gimnaziu la desen ne asculta din teorie, fel de fel de chestii, şi se ţinea cont mai puţin de execuţia lucrării, aici dacă îţi tremură pensula în mână ai 8. Şi îndrăznesc să zic că nu toţi ne naştem cu un talent mediu măcar la desen. Iar la muzică avem 10 pe simpla prezenţă. Azi însă bătaia de joc a atins apogeul. Tema a fost… design vestimentar. DESIGN VESTIMENTAR!

Dacă poate să îmi zică măcar O persoană cu ce mă ajută pe mine, liceean la mate-info-bilingv-engleză cu aspiraţii în informatică sau învăţământ cu ce mă ajută pe mine să ştiu să desenez haine (pardon, să le şi pictez), îl venerez. Na, dacă făceam un fel de istorie a artei, să ne clătim un pic cultura, mai ziceam. DAR DESIGN VESTIMENTAR? CE RAHAT E ĂSTA?

Şi nu vreau să aud explicaţii de genul „unii vor să fie creatori de modă”. Fiindcă alţii nu vor. Ştiu că au fost campanii menite să scoată ora de religie din programa şcolară. Pe motiv că e îndoctrinare. BĂLĂRII. La ora de religie 10 ani până acum am învăţat chestii de etică şi istorie. Nu am învăţat nimic apropo de intoleranţă. Eu cred că ora de religie (cu un profesor adecvat, evident) AJUTĂ. Cea de desen e o pierdere de vreme. Iar la cum ne munceşte pe noi, mai ceva ca la mate sau la info, e un rahat. Unul al dracului de costisitor.

Sper că mă citeşte profa. Că sincer, la cum se poartă cu noi, care suntem elevi cu bun simţ mai mult decât suficient, merită o clasă cu 30 dintre cei mai lipsiţi de maniere copii cu putinţă. Punct.

Cugetare (despre "manelitic")

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Iunie 30, 2008 by fourtyseven

Recent am avut parte de o bucată de conversaţie destul de interesantă pe mess. Citez:

„fourtyseven 47: ascult un maiden
fourtyseven 47: pentru suflet
fourtyseven 47: şi mi-am spălat pleata:P
[un dude]: pentru suflet……suna a manelar:D”

Şi m-a pus un pic pe gânduri faza. Adică, atât sunt de influente sunt manelele în era asta? Am ajuns în „manelitic” deja? În sensul că… dacă zici „pentru suflet”, pari a fi „manelitic”. Bun, atunci „Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc şi singur” e luată de manelitică (aici nu îmi asum drept pentru fază, am citit-o pe un blog, nu mai ştiu exact la cine, însă), mărci de renume precum BMW sau Mercedes au conotaţii manelitice deja profunde, tare mi-e că mâine-poimâine orice vorbă despre bani, prieteni, duşmani, Dumnezeu, dragoste, maşini, băutură, ţigani, afaceri o să însemne automat şi manele, nu? Deja muzica populară şi lăutărească (două comori ale culturii) sunt asociate strâns cu manelele, doar fiindcă sunt „în aceeaşi oală/ţară”. De ce asta? Fiindcă maneliştii se folosesc sau s-au inspirat de/din ele? Mai daţi-le naibii de manele şi manelişti, prea ne influenţează tare.

Sunt curios, câţi dintre voi (pe cinstite), credeţi, la prima vedere, că „Turbo Lover” nu e manea?