Arhivă pentru Mircea Baniciu

BĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ, PASĂREA COLIBRI!!!!!

Posted in Hronici with tags , , , , , on August 17, 2009 by fourtyseven

ÎN FORMULĂ COMPLETĂ!

Deci, am fost aseară la concertul lor la Serbările Timişoreana. Ştiu că mă laud, dar de la început până la sfârşit ţopăiam şi urlam versuri la greu. Au cântat… au cântat mult. Multe dintre melodiile lui Moţu Pittiş, multe melodii clasice, şi l-am văzut pe marele absent de la Folk You, maestrul Mircea Vintilă. Toate melodiile consacrate ale lor (şi numai două melodii semnate Phoenix, ceea ce am apreciat), Pe Corso, Întoarcerea la orient, 2000 de ani, Cântec şoptit, Cea mai frumoasă, Peste răbdări… meh, nu pot să îmi amintesc acum tot ce au cântat. Ştiu doar că au fost 2 ore, şi, în veritabil stil Folk You, au încheiat cu cântecul bufonului.

Adevărul e că fac bine ăştia cu Timişoreana că aduc muzică bună, chit că am văzut cocalari prin mulţime, destul de mulţi, de altfel, dar de… unde găseşti bere ieftină dai şi de cocalari. Recunosc, n-am fost prea atent la detalii, dar, pe drept s-o zic, a fost un vis devenit realitate, şi mă bucur. Tare. Eu venisem de la Râmnic, să mă milogesc să îmi dea şi mie o iscălitură pe chitară.

Şi am primit. Ce mi s-a părut aiurea e că Baniciu nu prea era interesat de noi, în schimb Marius Baţu şi Mircea Vintilă au fost băieţi buni, au venit la noi, ba chiar i-au rugat şi pe ceilalţi să vină să ne semneze şi nouă măcar o foaie. Cel mai mult şi cel mai mult mi-a plăcut de maestrul Vintilă. Pe care vreau să-l mai văd. Ne-am făcut şi poze, şi acum double-sixul meu poartă mândru semnăturile lui Mircea Vintilă şi Marius Baţu.

Uite şi ceva poze…

Aştept Serbările de la anu’. Şi la mulţi ani. La mai multe cântări. :D

I got folked

Posted in Hronici with tags , , , , , , , on August 15, 2008 by fourtyseven

Cât am fost la mare pot să mă laud că mi-am petrecut 3 nopţi stând pe plajă la Vama Veche, de la 7-8 seara până la 3-4 dimineaţa. Dacă mi-a plăcut? You bet, vreau să vin şi la anul, eventual la cort.

Cum fu… păi, s-o luăm cu începutul. În prima seară capul de afiş a fost (maestrul) Nicu Alifantis, pe care l-am aşteptat „cu sufletul la gură”. Pentru mine e o descoperire relativ recentă, adică prima oară l-am văzut în iunie pe DVD-ul cu concertul de la Circul Globus, unde a cântat cu Andrieş, Baniciu şi Vintilă. Andrieş! Ăsta nu a venit la Folk You, mare păcat, mi-ar fi plăcut să (în)cânte şi el. Oricum, o surpriză plăcută a fost duetul Daniel Iancu-Ovidiu Mihăilescu. De Daniel Iancu auzisem de mai multă vreme, cu vreo 2 ani în urmă, într-o noapte în maşină, pare-mi-se la emisiunea lui Ducu Bertzi, Omul cu chitara, când am auzit prima oară „Ofiţerul Radu”. Şi am ascultat multe dintre cântecele sale. Ovidiu Mihăilescu, în schimb, m-a încântat, mi-a lăsat exact impresia de „folkist care cântă pentru prieteni”, pe lângă faptul că a destins atmosfera şi a creat un moment nostim.

A fost pe acolo şi „mai seriosul” Andrei Păunescu, şi, mai la urmă, Victor Socaciu. Ce mai, Victor Socaciu a fost „mama lor”. Pe Victor Socaciu, Vasile Şeicaru şi Mircea Vintilă îi văzusem anul trecut la mare, chiar în seara de dinaintea morţii lui Florian Pittiş. Evident, Folk You de anul ăsta a fost sub semnul lui Pittiş, dovadă stând scaunul acestuia, în permanenţă luminat, cele 3 lumânări din faţa scenei, mereu aprinse, şi „play-ul” zilnic al poeziei „Sunt tânăr, doamnă”, recitată de Pittiş.

Ca în fiecare seară, „veteranii” au fost „deschişi” de Dinu Olăraşu, care mereu a cântat imnul festivalului şi preferata mea personală „N-ai nevoie de foarte mult”. Tot la capitolul „nostim, dar frumos” s-au încadrat şi Ţapinarii, care au creat un „show” destul de simpatic, la două voci şi o chitară. Pe la 2 abia şi-a început Nicu Alifantis recitalul de o oră, şi deşi noi îngheţam (eram un grup de 6 inşi) sau ne încălzeam reciproc, „maestrul” (care, spre nemulţumirea mea, a venit doar cu 2 chitare, deşi l-am văzut cântând la multe alte instrumente)

În fiecare seară au participat multe „doamne ale folkului”, pentru mine alte noi descoperiri, dar nu am putut să le deosebesc fiindcă nu le ştiam de dinainte. Anyway, s-au ridicat toate la nivelul festivalului. Surprizele „neplăcute” (cât de cât) au fost altele.

A doua seară, după Dinu Olăraşu, au suit pe scenă nume grele. Florin Chilian, spre exemplu. Florin Chilian, din câte îmi amintesc, la un moment dat cânta cu, sau măcar era „apropiat”, „ajutor”, nu mai reţin exact, Compania de Sunet şi Vali Sterian (Dumnezeu să-l ierte), „micul Dylan”, a cărui localitate de origine este Râmnicu Sărat, de unde vin şi eu. Anyway, Chilian a cântat cântecele sale consacrate („Ca-n viaţă”, „Cântecul avocatului”, „Cântecul lui Tănase”, „Zece”, „Iubi”) şi alt cântec pe care nu îl ştiu şi nici nu îl găsesc, ceva cu „vreau să dorm”, dar care tot m-a impresionat. Apoi a cântat şi Emeric Imre, „nebunul de alb”, Ducu Bertzi (cu Mihai Neniţă la vioară, mai bine nu-l aducea, zic eu, că nu mi-a plăcut mai deloc), Mihai Mărgineanu (alt moment de destindere şi de „haz”) – care mi-a plăcut mult, mi s-a părut că seamănă într-un fel cu duetul Daniel Iancu-Ovidiu Mihăilescu. Formaţia de acompaniament includea un ins care a cântat şi el, introdus ca „115 kilograme de talent” şi un violonist care m-a impresionat profund, pot să zic despre el cu mâna pe inimă că e un „lăutar adevărat”.

Seara a doua o încheie Vasile Şeicaru, de la ora 3 dimineaţa. Mereu mă impresionează omul ăsta, e… „prototipul” folkistului. A cântat „Aruncarea în mare”, „Biletul de tren”, „Vânare de vânt”, „Antiprimăvară”, (dovada vie că poezia rusă e strong) şi multe altele. Adică, de, era clar că el urma să fie „cap de afiş” şi trebuia să demonstreze de ce, nu?

A treia seară, finala, a fost deschisă tot de Dinu Olăraşu (după obicei), şi aici au participat Mircea Vintilă şi Brambura, care deja nu mai au nevoie de prezentări (bine, cele două „gagici” de acolo mi s-au părut cam degeaba). A cântat deja clasicele „pe Corso”, „Cardio”, „Peste Răbdări”, „Hanul lui Manuc”, „Strada Popa Nan” şi altele pe care nu le mai ţin minte. În orice caz, de excepţie omul ăsta.

Tot atunci am descoperit că se vindeau tricouri la Caravana Jurnalul, dar nu aveam 30 de lei la mine. Şi nu am putut să îmi iau. Evident, mi-a părut foarte rău, dar asta e. După Vintilă a fost şi Pavel Stratan. Care nu mi-a plăcut deloc. Pe lângă că e comercial (slavă Cerului că nu era şi fiică-sa acolo) e şi plictisitor. După primele 5 minute mai-mai să adorm. A fost şi Marcela Saftiuc, care mi-a plăcut, şi, fix după Pavel Stratan (să nu mai vii de-acuma, că se cruceşte limba română), şi după ea Poesis. Adică Marius Baţu şi un coleg. Marius Baţu, care cântă la double-six. El şi Mărgineanu (şi Covaci, da pe el îl ştiu toţi). De ăştia nu prea am ce să zic, că sunt destui care au auzit de „Cântec Şoptit”.  Sau de „Încă 2000 de ani”. Oricum, tipul ăsta mereu mi-a plăcut. Ştiu că l-am văzut la Om Bun 2007 live, cu Pittiş şi cu Ducu Bertzi. Şi atunci a cântat excepţional.

Capul de afiş al celei de-a treia seri oare cine să fie? Chiar Mircea Baniciu. Cu Vlady Cnejevici la clape. Omul ăsta e incredibil. Era 2 noaptea, mulţi erau adormiţi (oare cine să fie vinovat?), şi când a început să cânte toată lumea era în picioare. În schimb mi-a dat senzaţia că recitalul lui a fost mai mult un fel de „mori de ciudă, Nicule”, fiindcă a cântat doar 4 compoziţii proprii, „Eşarfa în dar”, „Întoarcerea la orient”, „Tristeţi provinciale” (cu care a „deschis jocul”) şi „Vara la ţară”. În rest compoziţii phoenixiene. Chit că lui îi ies superb. Poate chiar mai bine decât originalele. Oricum, mi-a plăcut extrem de mult, şi acum aştept ediţia de la anul, când poate stăm şi mai mult. Per total, mi s-a părut o experienţă minunată. După Baniciu a urmat înregistrarea cu Cântecul Bufonului, care a încheiat fiecare seară, apoi bis-ul lui Baniciu, Nunta, şi în final, o adunare mare de folkişti care au cântat „cântecul bufonului” împreună. Evident, în frunte cu Baniciu.

Am văzut şi Vama Veche, ca să rezum – oamenii te cazează ieftin în grădinile lor dacă ai cort, şaorma foarte bună la 9 lei, în staţiuni e 10, Heineken la 5 sau 6 lei jumate de litru, multe cluburi (poate prea multe) şi „Welcome to the Ursus country”. La anu’ zău că mă duc cu cortul.

Întârzierea cu care am scris asta e din cauză că am vrut să uploadez ce am filmat pe acolo (chit că e vorba de o cameră foto şi nu sunt perfecte înregistrările) şi Youtube nu prea mi-a plăcut. Acum înregistrările sunt disponibile pe Viddler. Şi ceva poze:

Am fost la Baniciu

Posted in Hronici with tags , , , , , , , on Iulie 4, 2008 by fourtyseven

Ieri seară, la Hard Rock Cafe. Extrem de multă lume. Dar a şi meritat, adică i-am văzut pe acolo pe Ovidiu Lipan-Ţăndărică, pe Costin Petrescu, toboşarul Phoenixului de dinainte de 75 (care şi-a arătat măiestria la percuţie în timpul cântării, şi de la care am şi un autograf:D), Vlady Cnejevici la clape, Marius Baţu pe undeva prin zonă, şi Ducu Bertzi pe acolo, Florin Chilian…

Concertul mi-a plăcut destul de mult, deşi uneori mi s-a părut sonorizarea cam proastă la partea de vocal, sau poate o fi fost fiindcă stăteam fix într-o boxă… oricum, chitara lui Baniciu se auzea EXCEPŢIONAL. Iar acompaniamentul a fost superb. A cântat mai mult ce era pe albumul „Eşarfa” (pe care l-am luat de la intrare, se găsea cu 20 de lei), dar şi „şlagăre” mai vechi şi mai noi. A început cu „Tristeţi provinciale”, a fost şi „Vara la ţară” şi „Vremuri”, dar mi-a plăcut mult că am auzit şi „Cu tine-n gând”, alt cântec care îmi place mult. Şi e şi pe album. A mai fost şi „Eşarfa în dar”, care mă înmoaie instant, şi „Amintire”, cântec pe care îl ştiu de la tipul cu care am făcut chitară (tot respectul pentru el:D). Din păcate, după Vremuri a trebuit să dispar ca să îmi pot prinde trenul…

Poze:

Baniciu şi Ţăndărică

Baniciu şi Ţăndărică

Scena
Scena (în stânga şi spre spatele lui Baniciu e Costin Petrescu, iar la clape, în dreapta, e Vlady Cnejevici. În stânga, cu cămaşă albă şi vestă neagră e Ţăndărică.)
Cu Mircea Baniciu

Cu Mircea Baniciu

Cu Marius Baţu

Cu Marius Baţu

Autografe

Autografe