Arhivă pentru lene

Schimbarea în bine la noi

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Septembrie 30, 2008 by fourtyseven

Pentru început, dau citire unui banc plin de înţelepciune.

„Cică o dată a murit un om, şi Sfântul Petru l-a lăsat să facă un tur al Iadului. Şi merse el în Iad cu dracii şi se uita în jur. Şi vede omul un cazan mare pe care scria <<USA>>. Şi lângă cazan, doi draci. Îl întreabă atunci pe dracul de lângă el:

„Băi drace, ce-i cu dracii ăştia aici?”

„Ăştia păzesc cazanul, să nu iasă din el nimeni.”

Mai merg ei ce mai merg, alt cazan, <<DEUTSCHLAND>>.Aici, însă, nu mai găsesc decât un drac.

„Drace, de ce aici e numai unul de pază?”

„A, păi ăştia-s nemţi, nu prea vor să iasă.”

Şi mai merg ei, încă un cazan, <<ROMÂNIA>>. Da’ aici nici un drac de pază.

„Drace, de ce aici nu păzeşte nimeni?”

„A, păi ăştia-s români, n-au nevoie de pază, că dacă vrea unul să scape îl trag ăilalţi la loc.””

Tema de azi o reprezintă schimbarea. De multe ori mi s-a întâmplat să vreau să fac ceva care să aducă o minimă schimbare în bine. Şi nu doar pentru mine, ci şi pentru ceilalţi. Exemplu ieri, când aveam 4 colegi de serviciu şi deci locuri libere în clasă. În spate de obicei e înghesuială mare, aşa că le-am zis să se mute şi ei câţiva centimetri mai spre dreapta.

„Da’ mută-te tu, că n-am chef.”

Mentalitatea asta e atât de răspândită la noi şi atât de sinonimă cu o lipsă de chef de a schimba lucrurile în bine, încât dacă ar încerca cineva să schimbe ceva astfel încât să le fie bine tuturor, i se vor opune mai mulţi care din lene nu au chef să facă un minim de efort. De ce? O fi fiindcă suntem un popor latin. O fi nesimţirea. Nu ştiu ce e, da’ mie nu îmi place. Schimbarea se face cu un minim efort. Mai pe şleau, dacă vrei să ieşi din rahat, trebuie să te împingi de acolo.

Dar la neamul lui Lene-Împărat,cum să vezi asta?

Anunțuri

Noi şi vechi

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme, Navetistul with tags , , , , on Iulie 3, 2008 by fourtyseven

Iar am un atac crunt de lene căruia nu ştiu dacă o să îi supravieţuiesc, aşa că… cum ar veni ştirile zilei.

Ieri mi-am luat-o de la CFR. Trebuia să se întâmple. Întâmplarea se face aşa. După 3 ore petrecute la bazin în Buzău (am folosit dopuri din vată pentru urechi, ca să nu mai rămân cu apă pe acolo), îmi sun o colegă să îmi zică ce trenuri am. Aflu repede că primul tren, A1661, e la o oră distanţă de mine. Aşa că îmi întind picioarele spre gară, ocolind. Şi ajung în timp util, mă duc la casă să îmi iau bilet (că de, nu era să merg cu naşu’, nu?). Casieriţa începe să bage pentru personal. Eu „nu doamnă, daţi-mi la accelerat”. Şi preţul… 8,35 lei. WTF? Mai scump ca la microbuz… îi zic „fără loc nu se poate?” „fără loc e numai la personal”. Fuck. Mă duc la peron şi aştept. Aşteptarea e scurtă, doar vreo 5 minute. Trenul vine la timp, eu fuga la vagon, sui sus (e accelerat cu etaj, condiţii bune, modernizat), îmi iau locul de cinste şi aştept. E comod, cam ca în trenurile din Elveţia. Atmosfera seamănă foarte mult… dacă toate trenurile CFR-ului ar fi aşa, prea ar fi bine. Potenţial avem, nu-l folosim. Văd şi podul vopsit de la Râmnic, şinele ruginite (semn că nu prea s-a circulat pe ele… hmm…) Şi vopseaua. E mai mult… fleşcăit podul decât vopsit… treabă românească. Ce să le ceri… măcar am avut prioritate faţă de alte trenuri. Dai un ban da stai în faţă (şi tot în întârziere ajungi).

Azi merg la Bucureşti, cu alt tren, un rapid de astă dată, că la 9 are Baniciu lansare de album. Dacă la Phoenix 45 nu am văzut Phoenixul „adevărat”, cu faza asta pot să zic că l-am văzut „pe bucăţi”. Apoi trebuie să mă rog să prind trenul de 12 fără 10 spre Buzău, ca să ajung acasă. Nu am mai mers de mult cu un rapid. Şi mai repet experienţa şi vinerea viitoare, la Judas, dar poate merg cu maşina (dacă am noroc).

Altă chestie. Cine naiba a gândit noua taxă de poluare auto? Adică… uadafac? Eu eram, într-o oarecare măsură, pro-taxă-auto fiindcă se taxau dur SH-urile din import, ca să nu ajungem cimitirul de maşini al Europei. Atunci, acum de ce se taxează maşinile mai noi mai mult decât cele mai vechi? Bun, argumentul puterii, dar puterea nu e neapărat direct proporţională cu emisiile de CO2. Spre exemplu, nu cred că un Megane 1,5dCi 105CP are emisii mai mari decât un Volkswagen Passat generaţia 2000-2006 1,9 TDI (maşină preferată de cei ce-şi aduc maşini de afară). Atunci de ce să se taxeze mai dur? Pana mea…

Lene. Take 2.

Posted in Localisme, Navetistul with tags , , , , , , on Iunie 21, 2008 by fourtyseven

A venit vara (şi eu abia acum am tras concluzia). Şi odată cu ea, şi vacanţa. Şi… sunt elev:D. M-a luat o stare de miserupe săptămâna asta, nu ştiu… e grav… adică, nu am avut chef mai de nimic. Şi mă gândesc că am de muncă oleacă vara asta. Pentru început, cu legislaţia auto. Apoi, cu actele pentru dosar. Ziceam acum 2 zile că urmează să mă duc după cazier. Nu m-am mai dus, mă duc luni, că în regim de urgenţă tot durează 3 zile LUCRĂTOARE să îl scoată. Aşa că…

În altă ordine de idei, azi fui în Bucureşti. O experienţă destul de dură, având în vedere că ieri până pe la 1 noaptea am stat pe afară şi, alimentat de o bere, am prestat despre Hitler, evrei, naţionalism, comunism şi Dumnezeu. La 5 jumate a fost trezirea, pe la 9 frecam menta prin Ştefan cel Mare şi am rezistat. Da’ după aia s-a făcut cald rău… adică, foarte, foarte cald, ceva în genul a 40 de grade aproape. La periferie un termometru indica 36, aşa că nu mă gândesc câte erau în centru.

Nu mai pot să merg la Metallica, şi mi-am revizuit planurile pentru perioada respectivă. Partea bună e că înlocuiesc concertul lor cu Mircea Baniciu, care îşi lansează albumul pe 3 iulie. Am văzut Hard-Rock-Cafe-ul, care, sincer, mi-a plăcut mult – mare cât casa, o grămadă de scule pe pereţi şi personalul care mie mi s-a părut foarte amabil.

O chestie care m-a mirat – în judeţul Buzău, pe DN2, în fiecare comună/sat/pana mea erau 2 echipaje de poliţie, la întoarcere. Şi la dus erau mulţi, adică pe la 6 dimineaţa erau câţi se aflau de obicei la 2 după-amiaza. Oricum, am văzut şi urmările a 2 accidente – 1 tir răsturnat la Crucea Comisoaiei şi un camion care, în decursul după-amiezii, într-un sat aproape de Mihăileşti, ceva, şi-a rupt atelajul de remorcare, de a ajuns biata remorcă peste gardul unui om.

Problemă existenţială – cum se face că dacă adormi 1 minut pe un scaun de maşină, când te trezeşti tresari de parcă ai fi fost speriat în ultimul hal? Sau mi se întâmplă doar mie?