Arhivă pentru jocuri

Pandemia de ferme

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Noiembrie 9, 2009 by fourtyseven

Sunt convins că toată lumea ştie de jocul ăla, Farmville. Ştiţi cu toţii că s-a răspândit aproape pandemic printre toate calculatoarele, în special cele care nu sunt acasă – sunt convins că rareori cineva joacă un Farmville acasă. Şi na, e nasol, că noi avem unul în clasă, şi mai vrem şi alţii să ne folosim de el.

Nu vorbesc ca unul care n-a fost copil şi nu s-a jucat în viaţa lui. Am fost un jucător avid de Triburile şi acum joc Erepublik, pe care îl deschideam şi la şcoală… din foarte obiectivul motiv că ziua de joc începe la ora 10. Mă rog, acum intru exclusiv de acasă, că lupt organizat pe la ora 8 jumate seara.

Fac o paranteză – poate vreţi să jucaţi, e un joc foarte fain, şi dacă intraţi de pe referralul meu şi ajungeţi la evel 6 primim amândoi câte 5 gold, şi vă susţin în dezvoltare. Aş face un off-topic mult prea mare dacă aş prezenta jocul aici, mai ales că sunt foarte multe chestii pe youtube despre asta.

Aşa, am citit pe blog la piticu despre „Scamville”, scopurile sale şi mecanismele mai mult sau mai puţin ortodoxe prin care le atinge, dar ideea e că jocul mi se pare o ciumă, omul când foloseşte un bun colectiv e de preferat să fie cât mai eficient, or la zecile de clicuri (apropo, din ce am văzut, viteza cu care poţi face clicuri şi reacţionează chestia care face operaţiunile pe acolo este scăzută parcă înadins) din tâmpenia asta, dacă ai nevoie de calculator şi trebuie să stai la rând după cineva care joacă asta, te zgârii pe ochi. Deci da, e un enorm consumator de timp pe care nu pot să îl sufăr.

Eu cu erepublikul meu rareori dau mai mult de 20 de clicuri, şi de obicei îmi lua vreo 2-3 minute toată operaţiunea, pentru că e un joc eficient, şi e normal să mă enervez când am de aşteptat o grămadă. Şi mi se pare cu atât mai nociv cu cât ai nişte timpi ficşi în care trebuie să umbli, deci te obligă să intri cât mai des pe măsură ce avansezi. Adică motivul pentru care m-am lăsat de triburi (căruia îi recunosc, totuşi, meritul de joc la care ai şi de gândit tactic şi strategic), cu toate că pe triburi intram de pe eeepc-ul proprietate proprie.

Noh, cred că înnebunesc dacă mai văd multă lume cu ferme. E mai contagioasă decât gripa porcină. De fapt, sunt curios, oi fi avut gripă porcină? Sau nu? Totuşi, m-am vindecat. Sunt mare.

Cu şi despre jocurile de vreme rea

Posted in fail, Stuff with tags , , on Iulie 20, 2009 by fourtyseven

În tabăra aia am dat de cel mai cretin, oribil, groaznic, plictisitor, urât joc. Îi zice whist. N-am nimic cu ideea de mizat. Am ce am cu lungimea cretină a jocurilor. În mod normal un joc de whist decurge aşa. Fie 6 oameni în joc. Asta înseamnă cam 30 de ture. Hai să vedem câte mâini. 114. Enorm de plictisitor. De obicei…

… pe la a şaptea tură începe să mă ia plictiseala.

La a treişpea îmi amintesc că mă tăia un number one.

La a douăzecea fac deja eforturi majore să nu adorm.

La a douăzeci şi cincea îmi amintesc şi de un number two.

La douăzeci şi opt îmi bag picioarele.

La treizeci nu am ajuns niciodată.

Cu ce scop a inventat cineva aşa o porcărie de joc ATÂT de lung şi de plictisitor?

Evoluţie (?)

Posted in Hronici, Stuff with tags , , , on Iulie 6, 2008 by fourtyseven

Mă refer la cea a jocurilor pe calculator. Am jucat „câteva”, aşa că zic că pot să-mi dau cu părerea. Ideea e asta – cum se face că jocurile pe calculator care încep grozav continuă mediocru şi se termină prost?

Cea mai evidentă asemenea evoluţie mi se pare a fi la Empire Earth. Fan Age of Empires 2 fiind, mi-a plăcut foarte mult EE 1. Multe age-uri prin care avansezi, multe unităţi, multe civilizaţii, foarte complex, dinamic şi… „ne-plictisitor”. L-am jucat extrem de mult şi pur şi simplu nu mă săturam. Apoi a venit expansion pack-ul, Art of Conquest. Sau ceva în genul. Care mi-a plăcut, dar părea „din topor”. Ducea lipsă de finisaje şi dacă e să fac o comparaţie, nu a fost pentru EE ce a fost The Conquerors pentru Age of Empires.

Apoi a venit Empire Earth 2, pe care l-am jucat puţin, fiindcă nu dispuneam de resurse mari de sistem. Dar ştiu că nu m-a atras prea mult. Şi aici judec mai mult după gameplay şi feeling decât după grafică. Avea acel „ceva” care îl făcea oarecum plictisitor. Nu era un joc prost, da’ nici la nivelul primului nu se ridica. Recent am făcut rost de EE 3… o surpriză cu totul neplăcută. Nu numai că are o poftă nebună de resurse, da’ nici nu mă atrage. Dacă pe primul îl jucam aproape nonstop, pe ăsta l-am încercat o dată şi mi-a ajuns.

La fel a fost şi cu Age of Empires, într-o măsură mai mică. 2 este clar regele strategiilor, e superb. 3-ul în schimb coboară spre mediocritate, tot fiindcă are acel „ceva” care plictiseşte. Oare să mai aştept 4? Sau Starcraft 2? Sau Half-life. Primul a fost superb. Opposing force la fel. Blue-Shift a fost frumos dar cam din topor. 2 nu m-a impresionat foarte tare…

Tot jocurile clasice sunt cele mai bune, părerea mea. Că doar nu degeaba sunt şi acum gustate din plin.