Arhivă pentru incompetenţi

Observaţii umane

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , on Noiembrie 25, 2009 by fourtyseven

Am realizat că în liceu adevăratul câştig nu e neapărat toată teoria care mi se varsă în cap (să fiu sincer, din cele 20 de materii care se predau la noi la clasă, eu sunt cu adevărat implicat doar în vreo 5 – maxim 6) ci interacţiunea cu alţii de o seamă cu mine, pe care pot să îi observ şi despre care pot lua notiţe spre a înţelege mai bine comportamentul lui homo sapiens. Şi am realizat că lumea de prin şcoală este o resursă inepuizabilă pentru dorinţa mea de a încerca să pricep gândirea.

Spre exemplu, un om înţelept mi-a formulat o cunoscută afirmaţie: „dă-i unui om un peşte şi în ziua aia nu o să mai moară de foame. dă-i o undiţă şi nu o să te mai frece la cap.”

Bun, aparent logic, nu-i aşa? Cam orice fiinţă umană raţională pare să adere la asta, şi mulţi chiar aşa au făcut, mi-au cerut ajutorul, i-am ajutat, le-am zis unde să caute, şi de acolo s-au descurcat singuri. Ei, mie mi-a fost dat să văd exact pe dos, oameni care preferă să vină la tine constant ca să ceară câte un peşte, iar tu să le oferi undiţa şi să ţi se răspundă cu „mai încolo”. Da, într-un fel, e mai comod să pescuiască alţii pentru tine, dar atunci când refuzi să le mai pescuieşti, cu toate că ai oferit „undiţa”, automat o să fii întâmpinat cu complimente de genul „ce jegos ai ajuns de la o vreme” (citat exact, cu toate că, recunosc, nu l-am primit chiar într-un cadru de refuz de a oferi un „peşte”).

Pe moment nu o să încerc să analizez străfundurile complimentelor – în fond, nu ar avea rost, dar mi se pare un fenomen foarte interesant, ca tu să îţi oferi o bucată mai mare din timp spre a-l iniţia pe învăţăcel într-o taină, iar acesta să prefere să îi dai direct rezultatul final. Treabă care se repetă. Frumos, nu?

Bine, a nu se înţelege că atunci când cineva îmi cere ajutorul îl ajut în silă, dar mă enervează când ajutorul meu e întâmpinat de figuri. Vorba aia, fiecare om ar trebui să fie conştient că a i se cere ajutorul nu este un drept, ci un privilegiu, al celor care îl cer. E destul de logic.

Anunțuri

Cu maşini

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , , , on Noiembrie 20, 2009 by fourtyseven

Iar sunt în tren şi revin la bârlog. Normal, ca tot omul care merge cu trenul, mi-am luat şi eu ceva de făcut. Aici, ziarul de azi. Şi l-am citit, şi, în afară de multitudinea de ştiri politice (apropo, eu tot nu pot să pricep cum de Geoană stă atât de bine în sondaje, având în vedere că toată lumea a văzut că minte de îngheaţă apele), am remarcat un mic articol despre cum o să ajungă Dacia Duster (modificată, ce-i drept) să concureze la un raliu. Ei, la ziarul pe care îl citesc, rubrica auto este scrisă de o femeie. Nu vorbesc ca un şofer foarte experimentat, dar pot să zic că, pe baza articolelor scrise de respectiva, concluzia că femeile nu se pricep la maşini este naturală. Nu mai ştiu toate găfuliţele pe care le-a făcut, dar mi-am amintit că am mai vrut să zic de asta când am citit că motorul amplasat posterior contribuie la un centru de greutate mai jos. Din nou, n-oi fi as la fizică, poate greşesc, dar dacă muţi o greutate mare în spate, deplasezi centrul de greutate în spate, nu în jos. Logic, nu?

Am văzut şi episodul de la Top Gear cu Transfăgărăşanul. Deşi când am fost nu mă aflam la volanul unui bolid (de fapt nu eram nici la volan) şi nici nu aveam tot drumul rezervat mie, am ajuns la aceleaşi concluzii ca şi ei, cel mai frumos drum pe care l-am văzut vreodată. Ţi-e mai mare dragul să mergi pe acolo, ca să nu mai vorbesc că, dincolo de gropile superficiale în stratul de asfalt de la suprafaţă nu ascund calitatea grozavă a drumului – e foarte bine construit. Bine, că nu am priceput cum de au ajuns la poalele Barajului Vidraru sau prin sate de ţigani cu GPS-ul montat nu am prea înţeles… adică oleacă de instrucţie le folosea: ce drum să caute, ce destinaţie să dea în GPS… cu toate că mie mi s-au părut aproape tot timpul foarte bine făcute indicatoarele depe drumurile noastre, eu sunt român, pentru un străin o fi altfel. Îmi place că nu dau cu bâta într-o anumită maşină doar pentru că e Dacie… cel puţin, partea cu Sandero-ul (care, personal, nu îmi place) mi s-a părut simpatică. Ca şi cea cu tiristul, de altfel.

Întrebările de mecanică auto din chestionare sunt cretine. Foarte cretine. Foarte urâte, mai ales având în vedere că azi nu te mai bagi sub maşină să o repari, o duci la service. Da, două-trei chestii tre’ să ştii, da’ nu absolut tot. Acum aştept să treacă 3 luni ca să mă înscriu la şcoala de şoferi. Între noi fie vorba, deja cred că stau binişor cu condusul. :)

Dumnezeu pentru 20 de minute

Posted in Bună ţară, rea croială with tags on Iunie 17, 2009 by fourtyseven

…într-un pas simplu. Bagă o înjurătură dinaia, zisă cu scârbă, unei mulţimi de oameni.

La festivitatea de sfârşit de an m-o pus diriga să fac nişte poze. Şi cum făceam eu liniştit nişte poze trece fix prin faţa mea, evident blocându-mi obiectivul, o turmă. Moment în care am lăsat aparatul de la ochi şi, cu un calm „ardelenesc” şi o scârbă absolută, am tunat cu o voce puternică „ce copii incompetenţi!”, aşa, de să mă audă toată gloata care trecuse prin faţa mea. Dacă aici eram în extaz, am atins şi plăcerea absolută când am auzit „bă, ăsta ne-a făcut incompetenţi”.

Eh… eu doar i-am numit „incompetenţi”. Nu i-am şi făcut.

Românul şi uploadul

Posted in Bună ţară, rea croială with tags on Mai 31, 2009 by fourtyseven

Recent mi-am făcut pe server un mic serviciu de uploadat fişiere prin HTML, pentru că uneori mi-e lene să car un stick după mine şi acces FTP am doar acasă. Cum n-am vrut să mă complic, toate fişierele încărcate sunt publice.

Acu’ bineînţeles că la nici 24 de ore după ce am făcut serviciul funcţionabil a apărut şi prima poză cu gagici pe server.

word.

Definirea blogului

Posted in Blog, fail with tags on Mai 24, 2009 by fourtyseven

Cititorii mei trebuie să înţeleagă un lucru aparent mic şi neînsemnat. Blog=web log=jurnal online. Jurnal înseamnă că e ceva personal, deci practic eu aici scriu ce îmi trece prin cap. Şi nu cred că e cineva în măsură să mă condamne pentru ceea ce gândesc. Am spus-o mai demult şi o spun şi acum, singurii în faţa cărora răspund sunt Dumnezeu şi părinţii mei. 

Acestea fiind zise, îmi permit să relatez o mică întâmplare, prin care mi-a fost dat să înţeleg cum gândeşte lumea în societatea de azi. Am fost pârât la şcoală dirigintei pentru că am îndrăznit să mă iau de nişte colege pe blog. Citez, nu le-am zis în faţă şi am scris pe blog. Astea fiind zise de nişte personaje care, de multe ori, nu au altceva mai bun de făcut decât să bârfească. Dovadă fiind şi răzbunarea lor de la mine de pe blog. Văzând episodul de bârfă pe faţă, am decis să fac o „declaraţie publică de scop” a blogului.

Dragelor, vă place să vă îmbătaţi cu apă rece şi să înjuraţi pe cineva pentru felul în care gândeşte. De-asta vă consider nişte ratate. Pentru că vedeţi gunoiul din ochiul altuia, iar bârna din ochiul vostru nu. Un real spirit de turmă. M-aţi condamnat că m-am luat de un obicei cretin al vostru, şi că am preferat să scriu aici în loc să vă zic în faţă. Ca şi cum ar fi fost diferită reacţia dacă ziceam în faţă.

Din punctul meu de vedere, e blogul meu şi aici sunt un dumnezeu. Dacă vă ziceam în faţă dădeam de ironii retorice de doi lei gen „doar nu ne eşti superior nouă” (atât de ieftine încât pur şi simplu cer răspunsul „ba da, sunt superior”). Şi în plus, ceea ce e aici pe blog e public, adică puteţi să vedeţi ce gândesc. Pe faţă. Aşa că faptul că mă criticaţi că scriu aici în loc să zic în faţă nu e pentru mine decât o manifestare stupidă a unui anumit sindrom menţionat de comentatorii de pe blogul acesta.

A, da, mi s-a zis că nu e nimeni obligat să mă accepte. Aşa cum nici eu nu sunt obligat să fiu pe placul tuturor. Aşa că ceea ce scriu eu aici pe blog nu e treaba voastră, ci a mea.

Am scris la persoana a doua pentru cine se simte. 

Pentru că nu suport să vină omul să îmi zică cum să fac eu treaba la mine în casă. Drept pentru care, dacă n-am chef, nici nu ascult de părerile altora. Pentru că nu e un blog colectiv, e blogul meu. Dacă eu am chef să înjur aici, voi înjura. Şi nu dau doi lei pe cerinţele ipocrite ale celor care suferă de boala clasică a românului, aceea de a fi expert absolut în toate.

Românii şi gândirea

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , on Mai 19, 2009 by fourtyseven

Cred că e evident că la (unii) români creierul este substituit destul de eficient de altă parte a corpului. Înainte să v-o ia imaginaţiile la goană, o să zic că este vorba de posterior. Altfel nu îmi explic cum de unele lucruri sunt proiectate atât de prost. Mai demult vorbeam de pasajul de la Unirii, acum zic de nişte semafoare din Buzău – de altfel, motivul pentru care aleg să traversez printre maşinile oprite la stop, 50 de metri mai încolo.

La intersecţia respectivă sunt 2 semafoare. Unul de pe partea pe care stau eu până la refugiul de la McDonalds, şi unul de la refugiu până la piaţă. Când merg la şcoală dacă îl prind pe primul verde nu e vreo problemă. 

De ce zic că-s proiectate prost? Păi al doilea se face verde când primul mai are vreo 10 secunde, şi cam 13 secunde mai târziu se stinge. Deci, când mă întorc la şcoală, dacă ar fi să fac un asemenea calcul, aş avea de aşteptat în plus vreo 80 de secunde. Ceea ce e mult. Foarte mult. 

Sau alte semafoare. Mai jos pe aceeaşi stradă sunt nişte semafoare şi mai deştepte. Tot de cele de pietoni vorbesc. Când traversezi strada mare ai cam 20 de secunde la dispoziţie. Când traversezi strada cealaltă de vreo 2-3 ori mai îngustă, ai 40. Deştept, nu?

Massu’ zilei

Posted in Bună ţară, rea croială, De pe net with tags , , , on Mai 9, 2009 by fourtyseven

xxx xxx:Voteaza marirea alocatiei la 100 de lei noi:x  …. intra pe http://www.alocatie.tk si voteaza avem nevoie de 20.000 de voturi! http://www.alocatie.tk

Noh copii, ceea ce vedeţi aici este exemplu tipic de prostire a opiniei publice. Să spargem acest mesaj şi să-l analizăm. 

În primul rând, b cu căciuliţă greve nu au ridicat salariile profesorilor. Noi nu am făcut nimic pentru aşa ceva, nu i-ar afecta o grevă a elevilor, de ce să mărească alocaţiile? Oricum statul suferă de o gravă durere în poponeaţă de alocaţiile noastre. Şi chiar dacă nu ar suferi de asta, trăim vremuri de criză. Statul a luat decizia căcănie de a se împrumuta ca să aibă ce să mănânce. Recte, nu sunt bani pentru alocaţii.

Doi, cine dracu ia în seamă o petiţie online? Şi apoi, cine ia în seamă un site care nici măcar nu face petiţii online aşa cum trebuie?

Trei, site-ul ăla colcăie cu reclame, care alimentează cu bani site-ul jocurimarfa.info. Adică voi care daţi clic daţi clic nu pentru a vă creşte alocaţiile, ci pentru a îi îmbogăţi pe ei.

„Screw you guys, I’m goin’ home”.