Arhivă pentru incompetenţă

Meşterul Manole

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Februarie 26, 2010 by fourtyseven

Ne-a montat un interfon. E un pic stranie investiţia la un bloc în care stau numai şase familii, pe trei etaje, dar dacă te gândeşti la evenimente gen… 1. vin ţiganii, demontează şi fură un calorifer de pe scară (încă habar nu am ce caută un calorifer pe scară, dar tot furt se cheamă), probabil ca să îl vândă la fier vechi… şi 2. se trezeşte o vecină încuiată pe dinafară în boxă, atentatorul fugind… e oarecum firesc. Bine, problema se adânceşte un pic: uşile de la bloc sunt vechi, antice, de demult şi fără geamuri, încât mă miră că până acum nu s-a furat intalaţia de iluminat pe scară (făcută destul de inteligent de un vecin), balustrada sau chiar uşile.

No, azi ne-a montat interfonul. Nu, nu a montat decât terminalele din casele oamenilor, încă îi mai aud cum bocănesc la vecina de jos şi cum dau din bormaşină. Dar la noi au făcut o treabă de aur. Mă rog, încă o treabă de aur. The Romanian Job. Îmi pare rău de calitatea tinzând spre zero a pozei, dar nu am avut la îndemână decât webcamul.

Precizia meşterilor în a da găuri (se observă cu cât talent au făcut semne pentru asta pe perete) complet aiurea este demnă de toată admiraţa.

Omagiu lui Cap de Cretă

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Decembrie 24, 2009 by fourtyseven

Din motive care nu au importanţă suficientă pentru a fi consemnate aici, ne-am adunat armatei de automobile care au luat cu asalt hipermarketurile ţării. Ţinta noastră, Carrefour Focşani.

Deşi s-a topit zăpada şi suntem în cea mai nasoală fază a iernii, cea în care dacă nu eşti atent o secundă, în următoarea te culegi de pe jos şi roţile patinează aiurea, până la Focşani s-a mers bine. Zic până la Focşani, pentru că pe variantă se circula groaznic. Şi, evident, cauza principală era giratoriul de la carrefour. Unde stăteau şi făceau treabă două asemenea monumente. Bineînţeles că dacă veneai dinspre Adjud nu puteai intra în magazin prin giratoriu, pentru că au avut grijă domnii meliţieni să îşi parcheze maşina cu girofaruri aprinse fix în drum, blocându-le efectiv oamenilor accesul.

Şi de parcă n-ar fi destul asta, sau faptul că oriunde am văzut poliţai dirijând circulaţia, mai rău încurcau, atunci când, în fine, am ieşit, ăla nu a vrut să ne lase să o luăm la stânga prin giratoriu, ca să ajungem acasă, ghidându-ne să ocolim prin oraş. Şi asta când se circula bine. În fine, până la urmă ne-a lăsat, da’ s-au umplut de respectul meu.

Şi aş vrea să ştiu ce deştept a făcut giratoriul de la Buzău, între XXL şi podul de la Mărăcineni, lângă noul cartier de case. Sunt 2 giratorii în 200 de metri, şi ăsta încurcă drumul naţional ca să aibă unii acces uşor la nişte case. Ruşine. :)

Disperare

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Iulie 1, 2009 by fourtyseven

Ieri m-a sunat o cucoană de la UPC să mă întrebe dacă am primit factura. „Doamnă”, zic, „eu, din câte ştiu, am abonamentul la UPC suspendat pe 3 luni.” Pauză.

„Da, aşa e…”. Moment în care îmi amintesc de spam-ul lor. Şi îi zic. Îmi zice că ar putea să facă, dar că îi trebuie alt număr, şi mai multe date ale titularului. Care e soţia proprietarului, şi eu nici măcar nu o cunosc. Aşa că am lăsat-o baltă.

Azi… „Bună ziua, sunt de la UPC. Am dori să vă întrebăm dacă aţi aflat de schimbarea abonamentelor de la 1 iulie?” – era altă femeie. „Doamnă, am mai fost sunat şi ieri de la dumneavoastră, şi am spus de ieri că abonamentul este suspendat pe 3 luni.” Pauză. „Da, aşa e… dar, vă informez în cazul în care vreţi să-l reactivaţi în septembrie.” „Mulţumesc. Aş dori să vă rog să faceţi ceva să nu mai primesc mesaje prin telefon de la dumneavoastră apropo de factură.” „Primiţi factura?” Eu, stupoare. „Da (dăă), o primesc.” „Unii clienţi nu primesc factura, şi trimitem tuturor mesajele pentru a-i anunţa.” „Da, dar eu o primesc. Ştiţi că mesajele dumneavoastră sunt nesolicitate, nu?” „Da…” „Iar numărul acesta nu a fost dat de la început, îl aveţi de când am sunat la service.” „Probabil l-au introdus de atunci…” „Bun. Eu ce pot să fac ca să nu mai trimiteţi?” „Puteţi da alt număr…” „Păi cum?” „Altfel nu mă lasă programul…” „Bine…” „Veniţi la casierie, mai bine.” „Aşa o să fac. Seară bună”.

Mâine dacă mă mai sună mă apuc să îi înjur. Închipuie-ţi că am petrecut 5 minute vorbind cu femeia aia, şi am fost calm şi imperturbabil. N-o să mai fiu. Pe mama voastră de cablagii.

Înot urban la Buzău

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme with tags , , , , on Iunie 19, 2009 by fourtyseven

M-am prezentat drept „grăsun”, şi ca tot grăsunul mă simt bine în apă, eventual înotând. Şi în Buzău am cam trei variante. Primul e complexul Bella Italia din Râmnic. E la îndemână, da’ costă de te usucă, şi nu ai unde să înoţi de băşaerele cremei societăţii râmnicene. Apoi e Atlantisul din Buzău, care are un bazin mic şi plin de lume venită la plajă, că e „pe trend”. Şi mai e complexul de la Aqua Center, cu sală de forţă, fitness, bazin, jaccuzi etc. Bineînţeles că eu mă duc pentru bazin. Că e bazin de mărime olimpică, şi înoţi cât ţi-e pofta.

O chestie pe care nu o pot înţelege e cum se face că au avut bani de ditai complexul dar nu au avut să pună o gresie mai de Doamne-ajută pe lângă bazin. Adică, şi noi la casă ne-am documentat de gresie pentru terasă şi am găsit un model nu foarte scump, dar potrivit în sensul că se curăţă uşor şi nu e alunecoasă. Şi aparent şi ei au găsit, că au pus pe scările de la tribune. E, de ce s-or fi mulţumit să pună pe marginea bazinului, unde bălteşte clorapa gresie simplă, nu ştiu.

Ştiu doar că am luat o frumuseţe de trântă pe gresia aia, am picat pe muşchii ăia pereche fix de sub marele dorsal. Evident că m-a durut fix în fund de căzătură, că mi-am folosit şi mâinile ca să amortizez căderea. E, acuma nu înţeleg o chestie, de ce mă doare pe mine la baza gâtului acum? Adică fix pe muşchiul dintre gât şi mâna stângă… l-oi fi forţat căzând?

Bine, săracii mai au o problemă. Am numărat 16 oameni în imensul bazin la ora 1 după amiaza. Şi cred că nu e de vină numai Atlantisul de pe trend, ci şi atitudinea mai puţin decât user-friendly a personalului, care nu a ezitat să-mi facă o impresie foarte proastă. Aparent, nici ei, ca, de altfel, majoritatea comerţului românesc, n-au auzit de conceptul „clientul are întotdeauna dreptate”, ba „doamna” directoare de acolo nu ezită să categorisească un grup întreg de oameni, un liceu, printre care mă număr şi eu, drept fiind „cu morcovul în fund”. Nu ştiu dacă eu aş folosi asemenea exprimări vorbind cu clienţii. Plus că respectiva mi-a dat senzaţia că pur şi simplu căuta gâlceavă. Noi ne jucam cu căştile (de fapt nişte fesuri de cauciuc închiriate, care nu m-am prins ce rost pot avea) prin apă şi cică nu era voie. Şi de-aici ne-am întins la o discuţie de 15 minute despre cât e ea de tare şi cât de proşti, aroganţi, îngâmfaţi şi prost crescuţi suntem noi.

Unii ar zice că soluţia perfectă ar fi fost să ne cărăm de acolo. Dar nu. Pentru că respectiva ne-a scos ochii cu „capul plecat sabia nu-l taie”, care mie mi se pare cel mai mioritico-prostesc proverb românesc. Dacă făceam asta, o mulţumeam şi pe ea, şi banii noştri consumaţi rămâneau. Aşa că eu mă mulţumesc să îi salut părerea despre liceul în care învăţ cu un alt proverb binecunoscut, întrucât ea însăşi s-a lăudat că fiul ei nu a venit la respectivul liceu.

„Vulpea când n-ajunge la struguri…”

Puterea exemplului, sabie cu două tăişuri

Posted in Bună ţară, rea croială with tags on Iunie 11, 2009 by fourtyseven

Dacă vrei să faci o treabă, şi să îi convingi pe alţii să lucreze, facem ca la Popa Tanda şi dăm un exemplu. Dar aici sunt două tăişuri, se poate sau să ia exemplul şi să muncească, sau să nu facă nimic. Şi mai mult, să sară cu gura la tine când nu mai poţi tu să faci, cu rezultatul evident că respectivul lucru nu va fi făcut. Şi mai întrebi de ce zic că sunt înconjurat de incompetenţi.

Dintre sute de ziare

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Iunie 6, 2009 by fourtyseven

Mi-s genul de om care la masă citeşte ziarul. Şi na, îmi pică Gându-n mână şi îl răsfoiesc din scoarţă în scoarţă. Dar la ultima pagină văd un titlu atrăgător, „Românii – nespălaţii Europei de sud-est”. Pentru cine nu are răbdarea să citească titlul, articolul subliniază faptul că românii sunt penultimii din 13 ţări din Europa de sud-est la capitolul cheltuieli pentru cosmetică. Acuma pentru ziariştii amatori de flotări, asta înseamnă că sunt nespălaţi? Faptul că eu nu folosesc decât maxim 5 produse cosmetice mă face nespălat? Şi practic voi ziceţi că manelarul care se dă cu şprei de zeci de euro dar nu ştie ce e aia duş nu e nespălat, ai? Plus că nu e semnat. Ruşinică, idioţilor. Nu e prima oară când Gândul, cotidian cu pretenţii, mă dezamăgeşte.

A, da, tot acolo am citit de un om, Ladislau Vankay, căruia i-a fost construit un pilon de pod pe teren, şi nu a primit bani pentru asta. Mie mi se pare un ins genial, care practică nesupunerea civilă aşa cum trebuie, nu doar paşnic, dar şi cu o ironie cruntă. Se aşază pe pod, blochează circulaţia, şi face chestii de genul grătare cu prietenii, pomană cu gogoşi pentru şoferi, sau stă pe pod în costum de puşcăriaş. Mi-a plăcut de el. Bine a făcut. Cu toate că şoferii, săracii, n-au nici o vină.

Engleză de baltă

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , on Aprilie 7, 2009 by fourtyseven

Tocmai mi-am amintit un mic detaliu legat de marea naţiune anglofonă română. Măi copii. Ştiu că utilizarea englezismelor se impune din ce în ce mai tare, că doar lucrez mereu cu calculatoare, şi mă freacă la cap constant incompetenţa a 90% dintre „experţi”. În mama mă-sii, aţi auzit vreodată de verbul „to tune”? Înseamnă a acorda, a regla. De la ăsta a apărut fenomenul de TUNING şi TV TUNERUL. Se pronunţă „tiuning” şi „tiunăr”. Sau „tuner” dacă românizăm. Dar în mama ei de treabă, nu „taning” sau „tanăr”. Dacă tot vă daţi deştepţi că ştiţi engleză, măcar vorbiţi-o corect!