Arhivă pentru focsani

D’ale matematicii

Posted in Bună ţară, rea croială, D'ale matematicii with tags , , , , , on Februarie 1, 2009 by fourtyseven

Sunt la Praid, la o pensiune, şi scriu al doilea articol de pe EEE. Şi dacă tot am fost la un concurs de matematică, hai să şi scriu despre peripeţii, nu?

Lăsând la o parte pomelnicul şi anumitele persoane (se ştiu ele:D) cărora le urez toate felicitările mele, vom trece la detaliile ceva mai picante ale şederii mele la Focşani.

Evident, după concurs ni s-a zis că seara, la afişarea rezultatelor, ni s-a zis că o să avem film, muzică şi clasele descuiate ca să stăm jos. Ştiu că şi voi ştiţi ce urmează să zic, dar tot o mai zic, chiar dacă nu are rost. Pe lângă că nici acces în săli nu am păpat, se şi plimba un dude care ne ridica de pe canapelele de pe hol.

După măgăriile tipice de la contestaţii ne-am dus să mâncăm. Şi apoi iar la internat. Stăm vreo 3 ore şi pălăvrăgim, descoperim cuvinte noi („cvuscă” şi „scleaptă”) şi când să se ducă fetele în aripa lor, pedagoaga ne-a încuiat etajul. Pentru că erau unii care se îmbătaseră, rupseseră un scaun şi făceau ţacandal. Mă pun un pic în gură şi eu cu toanta naibii. Că am dat 25 de lei ca să stau omeneşte, nu blocat pe etaj şi cu o budă infectă.

Între timp începe un coleg să se joace cu aparatul. Numai bine, că nenorocita adusese poliţia. Bine, era jos, în aceeaşi clădire, dar you get it. Ah, plus că eram pe la periferia Focşaniului într-un jeg de cămin.

Aşa, şi cum spuneam, colegu’ se juca cu camera. Şi le trage el ţanţoş vreo 2 cadre miliţienilor. În 5 secunde ăia şi nebuna vin la noi în cameră. „Aţi venit la Focşani să vă daţi mari…”. Pe scurt, noi nu făcurăm mai deloc gălăgie, în altă cameră dormea unul în vomă cu un scaun rupt de praştie ce era şi ei vin la noi, cei mai liniştiţi. Şi face şi aia la mine „de unde te-am adus eu pe tine?”… a fost monstru, un duel al sictirului, cu poliţaiu lângă noi. Ne-am supărat oleacă şi pe ea şi pe ei, şi ei pe noi… în fine, noi am mai vrut să stăm şi oleacă de vorbă cu fetele, că na, da’ era etajul încuiat, idioata naibii. Până la urmă ne culcăm.

A doua zi constatăm cu stupoare că ne lipseşte o pătură. Nu ne lasă să plecăm.

Trec 10 minute şi o găsesc în altă cameră. Nişte ţărani…

D'ale matematicii

Posted in Bună ţară, rea croială, D'ale matematicii with tags , , , , , on Februarie 1, 2009 by fourtyseven

Sunt la Praid, la o pensiune, şi scriu al doilea articol de pe EEE. Şi dacă tot am fost la un concurs de matematică, hai să şi scriu despre peripeţii, nu?

Lăsând la o parte pomelnicul şi anumitele persoane (se ştiu ele:D) cărora le urez toate felicitările mele, vom trece la detaliile ceva mai picante ale şederii mele la Focşani.

Evident, după concurs ni s-a zis că seara, la afişarea rezultatelor, ni s-a zis că o să avem film, muzică şi clasele descuiate ca să stăm jos. Ştiu că şi voi ştiţi ce urmează să zic, dar tot o mai zic, chiar dacă nu are rost. Pe lângă că nici acces în săli nu am păpat, se şi plimba un dude care ne ridica de pe canapelele de pe hol.

După măgăriile tipice de la contestaţii ne-am dus să mâncăm. Şi apoi iar la internat. Stăm vreo 3 ore şi pălăvrăgim, descoperim cuvinte noi („cvuscă” şi „scleaptă”) şi când să se ducă fetele în aripa lor, pedagoaga ne-a încuiat etajul. Pentru că erau unii care se îmbătaseră, rupseseră un scaun şi făceau ţacandal. Mă pun un pic în gură şi eu cu toanta naibii. Că am dat 25 de lei ca să stau omeneşte, nu blocat pe etaj şi cu o budă infectă.

Între timp începe un coleg să se joace cu aparatul. Numai bine, că nenorocita adusese poliţia. Bine, era jos, în aceeaşi clădire, dar you get it. Ah, plus că eram pe la periferia Focşaniului într-un jeg de cămin.

Aşa, şi cum spuneam, colegu’ se juca cu camera. Şi le trage el ţanţoş vreo 2 cadre miliţienilor. În 5 secunde ăia şi nebuna vin la noi în cameră. „Aţi venit la Focşani să vă daţi mari…”. Pe scurt, noi nu făcurăm mai deloc gălăgie, în altă cameră dormea unul în vomă cu un scaun rupt de praştie ce era şi ei vin la noi, cei mai liniştiţi. Şi face şi aia la mine „de unde te-am adus eu pe tine?”… a fost monstru, un duel al sictirului, cu poliţaiu lângă noi. Ne-am supărat oleacă şi pe ea şi pe ei, şi ei pe noi… în fine, noi am mai vrut să stăm şi oleacă de vorbă cu fetele, că na, da’ era etajul încuiat, idioata naibii. Până la urmă ne culcăm.

A doua zi constatăm cu stupoare că ne lipseşte o pătură. Nu ne lasă să plecăm.

Trec 10 minute şi o găsesc în altă cameră. Nişte ţărani…

Viitor SLR-ist

Posted in De pe net with tags , , , , , , on Noiembrie 17, 2008 by fourtyseven

Povestea-i aşa. Recent mi-au căzut ochii pe oferta cu Canon SX10 IS, o bridge foarte capabilă, cu zoom de 20x, patină de bliţ, 10 megapixeli, stabilizare de imagine şi mod manual cuprinzător. Şi am fost puternic impresionat, că doar na, părea destul de capabilă. Până când am întrebat un prieten.

I-am văzut DevArt-ul (merită văzut) şi am văzut că era mai în măsură să îmi dea ceva sfaturi, posesor de SLR fiind. E, şi aici s-a schimbat treaba. Ca să-l citez, „diferenţa de la compactă la SLR e ca de la trabant la mercedes”. Şi aşa şi e, după ce am văzut mai în detaliu poze făcute cu o asemenea sculă, am rămas convins. E, şi văzui eu un Nikon D40, cu kit, fain, la EMag, teleobiectiv de 55-200 (ăsta fiind zoomul, în termeni de plajă de focale – ochiul ar avea cam 50mm, deci teleobiectivul face un zoom de 4x) cu stabilizare, superangular de 18-55 (cum ar veni, zoom de la 0,3x la 1x) şi normal că mi-a surâs, chiar dacă are doar 6 megapixeli. Bine, m-au impresionat şi sutele de reviewuri pozitive pe care le-am citit.
După şi mai multe explicaţii, acum sunt pornit pe continuarea economiilor cu scopul de a lua o asemenea sculă. Aseară în Media Galaxy-ul din Carrefour Focşani am pus mâna pe una. M-a cam speriat, nu seamănă deloc cu compacta cu care am „lucrat” până acum. Dar sunt sigur că o să am parte, în sfârşit, de poze comparabile cu ochiul.
Un material pe care mi l-a recomandat omu’ e un tutorial foto pe care încă îl citesc. Mi se pare foarte bine realizat, mai ales că explică simplu şi la obiect toate detaliile. Îl recomand şi eu amatorilor de SLR.
By the way. În Carrefour a apărut un raft cu apă de import. Evian de 0,5 la 3,5 lei. Cea mai mare prostie. Borsecu’ la 2 litri rules. Şi la întoarcere am avut parte şi noi de ceaţa accidentoasă, nu vedeai la 15m în faţă. Noroc că ne-a ajutat Dumnezeu şi n-am păţit nimic.

Ce mai vede omu’

Posted in Localisme with tags , , , , on Octombrie 27, 2008 by fourtyseven

Ieri am ieşit, seara, din oraş, cu scopul de a da o tură prin Focşani. Au reuşit ai mei să mă convingă să arunc un ochi prin Carrefouru’ lor. Primul lucru pe care l-am văzut a fost ieşirea din Râmnic. Deşi era deja întuneric pe afară, se vedea destul de clar. Acuma, de când mă ştiu merg cel puţin de 5 ori pe an în direcţia aceea. Încă îmi amintesc de vremea când erau doar două benzi (în total) pe acolo.

Şi în rest, cât vezi cu ochii, câmp. Pe stânga vreo 3 clădiri de lemn, de care îmi amintesc clar. Da’ acuma văd pe dreapta case. Multe. Mă rog, mai degrabă vile. M-a mirat, au răsărit aşa, aproape deodată, o grămadă de case solide, din beton şi bolţari. Ce să-nţeleg, că ajunge Râmnicul ca un fel de Bucureşti?

Cât despre Carrefour, am văzut acolo un Media Galaxy ENORM. Vreo oră cred că m-am plimbat prin el. Ce m-a mirat a fost că nu am găsit aproape deloc inkjeturi Canon. Sau camere foto semiprofesionale Canon. În schimb, tot capătul magazinului numai plasme. Şi preţuri de-a dreptul cretine. Un splitter de jack 16 lei. Ceva de genul găsesc în Dacia în Buzău cu vreo 2 lei. Am văzut şi „live” un EEE-PC, şi sincer, cred că mi-ar plăcea, ca „jucărie de vacanţă”, pentru un blogging sau aplicaţii foarte light. Ah, şi o cameră Canon Powershot SX100 IS, parcă, în Carrefour costa 6 milioane şi dădea card de 2 giga. În MG costa 8.

În rest, nimic nou sub soare.

Ce mai vede omu'

Posted in Localisme with tags , , , , on Octombrie 27, 2008 by fourtyseven

Ieri am ieşit, seara, din oraş, cu scopul de a da o tură prin Focşani. Au reuşit ai mei să mă convingă să arunc un ochi prin Carrefouru’ lor. Primul lucru pe care l-am văzut a fost ieşirea din Râmnic. Deşi era deja întuneric pe afară, se vedea destul de clar. Acuma, de când mă ştiu merg cel puţin de 5 ori pe an în direcţia aceea. Încă îmi amintesc de vremea când erau doar două benzi (în total) pe acolo.

Şi în rest, cât vezi cu ochii, câmp. Pe stânga vreo 3 clădiri de lemn, de care îmi amintesc clar. Da’ acuma văd pe dreapta case. Multe. Mă rog, mai degrabă vile. M-a mirat, au răsărit aşa, aproape deodată, o grămadă de case solide, din beton şi bolţari. Ce să-nţeleg, că ajunge Râmnicul ca un fel de Bucureşti?

Cât despre Carrefour, am văzut acolo un Media Galaxy ENORM. Vreo oră cred că m-am plimbat prin el. Ce m-a mirat a fost că nu am găsit aproape deloc inkjeturi Canon. Sau camere foto semiprofesionale Canon. În schimb, tot capătul magazinului numai plasme. Şi preţuri de-a dreptul cretine. Un splitter de jack 16 lei. Ceva de genul găsesc în Dacia în Buzău cu vreo 2 lei. Am văzut şi „live” un EEE-PC, şi sincer, cred că mi-ar plăcea, ca „jucărie de vacanţă”, pentru un blogging sau aplicaţii foarte light. Ah, şi o cameră Canon Powershot SX100 IS, parcă, în Carrefour costa 6 milioane şi dădea card de 2 giga. În MG costa 8.

În rest, nimic nou sub soare.