Arhivă pentru buzau

Raport despre starea drumurilor

Posted in Bună ţară, rea croială with tags , , , on Decembrie 21, 2009 by fourtyseven

Azi am fost la OTP Bank să-mi plătesc biletul pentru AC/DC. L-am plătit. Chit că am avut parte de un episod de-a dreptul penibil la bancă: mi-am uitat buletinul la Râmnic şi nu aveam cum să fac plata biletelor. Recte venisem degeaba. Noroc cu un coleg cu care am zis să ne întâlnim la ora 2 pentru o bulgăreală, mai mulţi din clasă, l-am sunat şi a venit el cu un buletin salvator. Acum aştept biletul. (Evident, bulgăreala n-a mai avut loc, că eram doar 2.)

Ca să fac toate activităţile propuse, am gonit la gară să prind trenul de 12. Carele, evident, la mult timp după ce am luat biletul, a fost anunţat. Nu că vine, ci că întârzie. 90 de minute. Am abandonat orice speranţă şi am mai stat 20 de minute după microbuz. Care costă de 3 ori mai mult, da’ măcar te duce. Şi m-am dus, şi pe drum am citit Împăratul Muştelor. Faină carte, o recomand.

Dar au fost şi aici probleme: în Râmnic calea era blocată de un utilaj de dezăpezire, şi până am ieşit au trecut vreo 20 de minute. Măcar pe DN2 se circulă, să nu zic perfect, foarte bine – e şosea neagră, curată. Mai puţin pe margini. Bine, la ieşire, în Buzău, de la Haşdeu la XXL a făcut mai mult de 25 de minute, a fost moarte. Da’ măcar sunt acasă.

Şi-mi aştept biletul la AC/DC. m/

Anunțuri

Înot urban la Buzău

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme with tags , , , , on Iunie 19, 2009 by fourtyseven

M-am prezentat drept „grăsun”, şi ca tot grăsunul mă simt bine în apă, eventual înotând. Şi în Buzău am cam trei variante. Primul e complexul Bella Italia din Râmnic. E la îndemână, da’ costă de te usucă, şi nu ai unde să înoţi de băşaerele cremei societăţii râmnicene. Apoi e Atlantisul din Buzău, care are un bazin mic şi plin de lume venită la plajă, că e „pe trend”. Şi mai e complexul de la Aqua Center, cu sală de forţă, fitness, bazin, jaccuzi etc. Bineînţeles că eu mă duc pentru bazin. Că e bazin de mărime olimpică, şi înoţi cât ţi-e pofta.

O chestie pe care nu o pot înţelege e cum se face că au avut bani de ditai complexul dar nu au avut să pună o gresie mai de Doamne-ajută pe lângă bazin. Adică, şi noi la casă ne-am documentat de gresie pentru terasă şi am găsit un model nu foarte scump, dar potrivit în sensul că se curăţă uşor şi nu e alunecoasă. Şi aparent şi ei au găsit, că au pus pe scările de la tribune. E, de ce s-or fi mulţumit să pună pe marginea bazinului, unde bălteşte clorapa gresie simplă, nu ştiu.

Ştiu doar că am luat o frumuseţe de trântă pe gresia aia, am picat pe muşchii ăia pereche fix de sub marele dorsal. Evident că m-a durut fix în fund de căzătură, că mi-am folosit şi mâinile ca să amortizez căderea. E, acuma nu înţeleg o chestie, de ce mă doare pe mine la baza gâtului acum? Adică fix pe muşchiul dintre gât şi mâna stângă… l-oi fi forţat căzând?

Bine, săracii mai au o problemă. Am numărat 16 oameni în imensul bazin la ora 1 după amiaza. Şi cred că nu e de vină numai Atlantisul de pe trend, ci şi atitudinea mai puţin decât user-friendly a personalului, care nu a ezitat să-mi facă o impresie foarte proastă. Aparent, nici ei, ca, de altfel, majoritatea comerţului românesc, n-au auzit de conceptul „clientul are întotdeauna dreptate”, ba „doamna” directoare de acolo nu ezită să categorisească un grup întreg de oameni, un liceu, printre care mă număr şi eu, drept fiind „cu morcovul în fund”. Nu ştiu dacă eu aş folosi asemenea exprimări vorbind cu clienţii. Plus că respectiva mi-a dat senzaţia că pur şi simplu căuta gâlceavă. Noi ne jucam cu căştile (de fapt nişte fesuri de cauciuc închiriate, care nu m-am prins ce rost pot avea) prin apă şi cică nu era voie. Şi de-aici ne-am întins la o discuţie de 15 minute despre cât e ea de tare şi cât de proşti, aroganţi, îngâmfaţi şi prost crescuţi suntem noi.

Unii ar zice că soluţia perfectă ar fi fost să ne cărăm de acolo. Dar nu. Pentru că respectiva ne-a scos ochii cu „capul plecat sabia nu-l taie”, care mie mi se pare cel mai mioritico-prostesc proverb românesc. Dacă făceam asta, o mulţumeam şi pe ea, şi banii noştri consumaţi rămâneau. Aşa că eu mă mulţumesc să îi salut părerea despre liceul în care învăţ cu un alt proverb binecunoscut, întrucât ea însăşi s-a lăudat că fiul ei nu a venit la respectivul liceu.

„Vulpea când n-ajunge la struguri…”

Dioxina, rezultatul idioţeniei

Posted in Localisme, Stuff with tags , , , , on Decembrie 14, 2008 by fourtyseven

Azi mă uitam pe Realitatea, abia coborât din tren, şi ce văd? Emisiunea lui Stelian Tănase, 3×3. Nimic deosebit. Doar că era subiectul exact carnea, mă rog, mezelurile, cu dioxină. Şi ce aflu?

Că dioxina este băgată înadins într-un ulei pentru transformatoarele electrice pentru a le creşte eficienţa. Sau ceva de genul. Şi că întro fabrică de nutreţuri din Irlanda cineva a băgat în furaje în loc de ulei vegetal, ulei de transformator electric.

Pauză. Mintea mea s-a supraîncălzit. Logica executa flotări de care nici eu nu mă credeam capabil. Cât de idiot, de bou, de cretin odios poţi să fii să încurci un ulei vegetal cu un ulei de transformator electric? Sau dacă nu eşti idiot, cât de sadic? Şi când mă gândesc câţi mici am tot mâncat din septembrie încoace… mai ales că nu de la restaurant.

Ah, pentru cine e curios de unde îmi iau eu mici. Singura micărie bună pe care o ştiu în Buzău e în piaţă, cum intri dinspre părculeţ pe dreapta. Straşnici mici. O delectare a papilelor gustative.

Din Bucureşti

Posted in Navetistul with tags , , , , , , on Noiembrie 24, 2008 by fourtyseven

Mda. Deci ieri am fost în Bucureşti cu scopul de a merge la Gaudeamus, şi la TNB. Şi cu scopul meu adiţional de a vizita celebra şi mult lăudata şaormerie Genin.

O cronică la Edward al Treilea facem diseară, că acum am de făcut teme, dar scriu câteva chestii despre ce a fost prin Bucureşti.

Luând-o cu începutul, am venit la Buzău cu personalul de 7.20 şi am stat în faţa liceului până la microbuz. Aşteptarea nu fu lipsită de evenimente. Imaginaţi-vă un tip îmbrăcat în piele, cu fes, ascultând muzică şi stând singur cu o desagă în staţia de autobuz. Trece pe acolo o maşină a poliţiei comunitare cu doi duzi în ea. La 10 metri de mine se opreşte, marche-arriere în faţa mea şi deschide geamul. Eu, cetăţean onorabil, scot căştile din urechi şi mă apropii. Ora 8 şi 15. ADP-ul îmi ia datele. Locul „Batacandei” din minţile mele e luat de un „UADAFAC?” răsunător. Nu aveam buletinul la mine, dar cooperez şi îi zic cine sunt, ce mai, toate datele. Poliţaiul motivează actul prin „e vorba de nişte copii dispăruţi”. Pana mea, eu chinez. După poveste, poliţaiul de la volan (citez) „Bine, Ioane. Drum bun!”. Mda…

Pe drum citesc din Delirul. Vorbă de duh. „Omul golit de visele sale e o biată creatură la îndemâna fiarelor care au acelaşi chip cu al său.” Zău că mă defineşte vorba asta.

În Bucureşti, la târgul de carte, eu îl caut pe Petre Ţuţea şi, în final, îl găsesc la o editură mai mică. Am ce citi la iarnă. Şi am găsit şi standul Jurnalului, am luat cu 5 lei înregistrări video de la Folk You 2007.

Apoi colegii mei s-au dus 80% la Unirea (m-am săturat deja de magazinul ăla) şi eu cu metroul spre Ştefan cel Mare, direcţia Floreasca, spre Genin. Am găsit, am comandat una mică, şaormarul era turc (cred) şi am mâncat-o până la metrou. DEMENŢIALĂ. EXCELENTĂ. Un pic sărată pentru mine, dar e grozavă. Nici o şaorma nu se compară cu ce fac ăia acolo.

Anyway, fuga la Unirea. Îi găsesc pe băieţi la Spring Time aşteptând comenzile (ha ha, eu am halit deja:D) şi ce să fac, îmi iau şi eu o Carlsberg, să stăm la palavre. Ei îşi iau nişte „frigărui”, care numai a frigărui nu arată (părerea mea)… meh, nu mai halesc de la ei. Şi dup-aia, în cel mai pur stil ONM-ist posibil, hochei pe aer! Distracţie la greu, degete lovite, râsu-plânsu… distracţie pe noi.

Şi purced eu singur-singurel să trag o fugă spre Piaţa Romană. Constat că în marea de oameni din Bucureşti nimeni nu mi-a comentat faimosul şi controversatul fes care zilnic e subiect de bârfă în Buzău. Şi apropo, Piaţa Romană nr. 9 (cea din cântecul lui Alifantis), la scara C are 47 de apartamente. :D

Diseară revin cu mai multe.

Scurt pe 47

Posted in Localisme, Navetistul with tags , , , , , , , , on Noiembrie 22, 2008 by fourtyseven

Azi fu olimpiada de engleză, faza locală. Cred că iau destul de bine. La 5 se afişează rezultatele pe net. Aştept cu interes.

M-am întors la Râmnic cu maşina albă. Pentru prima oară din clasa a şaptea, am mers fără să am nici măcar unde să pun mâna să mă ţin. Plus geanta de la laptop care are vreo 4 kile. Am ieşit fleaşcă de transpiraţie.

Iar mi-am refăcut lipiturile de la mufa de la laptop. Cred că e treabă de 5 minute deja.

Mâine avem iar excursie cu clasa, la Bucureşti, la târgul de carte şi la teatru. Vreau să „inspectez” mult lăudata şaormerie Genin.

LATER EDIT: 22 noiembrie, 2008, ora 14.47. La Râmnicu Sărat ninge.

EVEN LATER EDIT:

Prima ninsoare

Prima ninsoare

Cu trenul

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme, Navetistul with tags , , , , , on Octombrie 19, 2008 by fourtyseven

Sâmbătă am fost iară evoit să utilizez serviciile Căilor Ferate Române pentru a-mi deplasa posteriorul dintr-un oraş în celălalt. A fost oricum un dus-întors. Cu eternul tren de 12. Şi la întors cu cel de 15.15.

Şi ajung acolo la cele două case de bilete. PARDON, la CASA de bilete, că numai una e deschisă. Atunci când e coadă, evident, că azi dimineaţă nu era nimeni la casele de bilete şi erau AMBELE deschise. Înaintea mea stupoare. Trei babe. Care se vaită la aia că nu ştiu cine le aşteaptă. Aştept 5 minute să termine şi văzând că nu am succes, reprimându-mi dorinţa de a le da un ciocan în cap (că ele stau şi ţin coada pe loc că nu se decid mai repede, şi alţii pot să-şi rateze trenurile) mă duc la cabinetul denstistului local să mă programez. Partea bună e că până am revenit babele erau pe peron.

Mi-am luat biletul şi am fost luat cu asalt de către nişte piticanii simpatice. Zice-se că se cheamă cerşetori. Mă duc să-mi iau apă de la fostul birou de informaţii (citeşte chioşc) şi ei vin iar spre mine. De data asta nu le-am mai dat mărunţişuri gen 10-20 de bani. Le-am zis să se care la şcoală că nu le cere nimeni bani pentru asta. Bine, că la început am luat-o cu „n-am”-ul, da’ când m-au văzut la magazin (se cerea prezenţa unei jumătăţi de apă) s-au lipit de mine ca magneţii.

Şi ca tot omu’ m-am dus linşitit pe peron să citesc un studiu scris de lt-col Ion Antonescu despre români, în 1919. Activitate ce a continuat şi în tren. La întors, la 1 minut după plecarea trenului, vine naşu’ între uşile vagonului (era personal dinăla cu 3 „compartimente”. Prezenţa – eu şi un nene. Discutau cam mult aşa că mi-am dat jos căştile. Ce aud?

Bietul om a încurcat liniile şi a suit într-un tren de direcţie total diferită. Controlorul nu l-a taxat, i-a zis să coboare la prima şi să aştepte alt tren spre Buzău şi dup-aia să ia altul spre Făurei. Cred că i s-a cam distrus ziua bietului om. Da’ măcar avea puterea de a face haz de necaz, că dup-aia mi-a cerut râzând o ţigară. N-aveam. A coborât la Bobocu. Mi-a amintit de o noapte din iulie când mi-am ratat un tren şi am stat în Gara de Nord până dimineaţa. Câtă disperare trebuie să fi avut omul în el… să-ţi pierzi trenul şi să iei unul de direcţie opusă, cred că e extrem de greu de suportat.

LE. Am uitat să zic că podul de la Valea Râmnicului e „reabilitat”. Pentru prima oară în 3 ani se circulă pe tot tronsonul Buzău-Râmnicu Sărat cu viteză „maximă”.

Cum pierde CFR bani

Posted in Navetistul with tags , , , on Septembrie 27, 2008 by fourtyseven

Vineri seara când mă întorc de la şcoală acasă (nu la bârlog, acasă) vin cu microbuzul pentru care plătesc exagerat de mult. 6 lei în condiţiile în care, într-o conservă cam cât 2 compartimente jumate de accelerat stăm vreo 30 de oameni. Şi bagajele altora. Vineri seara e evident mult mai ocupat decât în timpul săptămânii, şi e o înghesuială de îţi vine să mori. Eu am ajuns să stau în picioare în capul din spate al „coridorului”, într-un loc fără scaun pe dreapta, sub bucata cu aer condiţionat şi alte prostii de genul. Şi am dat şi cu capul de tavan, chestii deja uzuale. În jurul meu o grămadă mare de giboni, noroc cu mp3-playerul meu (dar din păcate nu puteam să şi citesc acolo, după nou-formatul obicei de a citi pe mijloacele de transport).

So, ca idee. CFR nu are un tren care să lege Buzăul de Râmnic pe la ora 8-9 seara. Şi e un cerc vicios. Din cauza asta firma de transporturi îşi permite să ceară preţuri ridicole pentru o călătorie stil drumul spre Auschwitz. Deşi CFR ar scoate un profit frumuşel dacă ar băga un asemenea tren. Şi s-ar ieftini şi microbuzul. Dar niciodată nu se întâmplă ce vrei tu.