Archive for the Localisme Category

Iarnă ca acum şapte ani

Posted in Localisme with tags , , on Decembrie 18, 2009 by fourtyseven

Nu am de gând să comentez faptul că în Râmnic străzile sunt înzăpezite şi e zăpada de vreo 60-70 de centimetri. Nici măcar faptul că Berceanu se plimbă prin Buzău şi DN2, o şosea cheie în ţara asta, e înzăpezit. Astea-s bălării. Dacă ţin eu bine minte, n-a mai nins aşa de când aveam 7 ani. A mai fost prin 2007, la început, o zăpadă să zic mai sănătoasă, da’ n-a ţinut mai mult de o săptămână. Asta e cu noi abia de 4 zile şi nu cred că scăpăm de ea într-o singură lună.

Pe de altă parte, mie îmi place. Mai puţin viscolul, că eu vin de afară acum. Încă am faţa roşie, fesul şi fularul pline de zăpadă, şi, dacă mă uit un pic, am zăpadă şi pe faţă. Încă ninge, şi mâine trebuie să scoatem maşina ca să mergem după porc. E chin cu datul zăpezii prin curte, e mai mare chin cu eliberatul maşinii din nămeţi, şi cred că o să luăm o lopată cu noi, chit că sunt doar vreo 12 kilometri.

E frig, e foarte frig. Dacă mai continuăm în ritmul ăsta, ajungem ca în Decembrele lui Bacovia. Nu prea m-ar deranja, hainele de piele sunt chiar practice iarna, cu toate că au împreună vreo 5 kile. Şi totuşi, anul trecut, în decembrie, umblam prin curtea şcolii în mânecă scurtă şi nu aveam nimic. Ori mi-am pierdut eu rezistena la frig, ori sunt -10 grade sau chiar mai puţin. Măcar îmi îngheaţă doar faţa.

E prea frumos, mai vreau ierni.

End of rant.

Anunțuri

Cugetaţie…

Posted in fail, Localisme with tags , , , on Septembrie 26, 2009 by fourtyseven

Duminică, venind spre gara din Râmnic, pe motivul evident de a merge la Buzău, mi-a dat prin cap un gând, în timp ce, la o distanţă destul de mare în spate, urla o sirenă de ambulanţă. Am început să le disting de când le tot aud. Apropo, nu vi se pare că auziţi ambulanţe din ce în ce mai des?

Mă rog, chestia aia tot urla şi urla şi nu părea că se apropie prea mult. Şi urla, şi urla… şi bineînţeles că, uitându-mă în spate, realizez de ce se mişca aşa greu. Majoritatea şoferilor nu erau foarte… atenţi la respectiva autoutilitară, cu toate că urla, lumina şi scria mare „SMURD” pe ea. Am lăsat să treacă… da’ să vezi peste 3 minute, aud altă sirenă. De poliţie, venea tot spre spital, în urma ambulanţei. Gonea şi toată lumea se dădea la o parte.

Şi cred că e destul de clar că lumea, decât să facă un bine şi să lase ambulanţa să ajungă cât mai repede la spital, să salveze o viaţă, mai degrabă îşi aminteşte de regulile de circulaţie abia când vede poliţia în retrovizoare.

Trist, trist.

Jurnal de client

Posted in Localisme, Navetistul with tags , , on Iulie 1, 2009 by fourtyseven

Sau, cum eşti tratat tu, client, în diverse locuri. Bănuiesc că toţi cititorii mei sunt familiarizaţi cu zicala „clientul are întotdeauna dreptate”, aşa că nu o să mai explic de ce ăsta este unul dintre principiile care îmi guvernează viaţa de „consumator”. Dar o să explic că orice firmă trăieşte de pe urma clienţilor, aşa că prioritatea lor numărul unu e să facă tot posibilul ca ai lor clienţi să fie satisfăcuţi pe deplin, iar asta nu se face decât tratând clienţii cu tot respectul cuvenit. În fond, noi îi plătim.

Un exemplu foarte prost în acest sens este CFR. Când m-am întors ieri din Buzău, şi am dat de o furtună cam ca acum un an, a trebuit să-mi iau bilet. Din moment ce, ca de obicei, din 4 case de bilete doar 2 funcţionau, am stat la coadă, şi când mi-a venit rândul, exact când să comand, a început să urle goarna care anunţă trenurile. Aşa că am zis de 3 ori destinaţia, tare, cât să mă audă. Şi balega de pe scaun se uită urât la mine „da’ stai şi ai răbdare”. Nu i-am mai mulţumit.

Contrast: în Râmnic s-a deschis recent un fast-food „cu specific grecesc”. Asta n-ar fi interesant, că multe restaurante au specific, da’ aici l-am văzut pe patron (care lucrează acolo şi te serveşte) într-o maşină cu număr de Grecia. Dar nu asta e important, nici măcar faptul că acolo fac mâncare bună. Important e că şi patronul şi angajaţii se poartă cu clientul cum s-ar purta cu un zeu. Pur şi simplu te simţi bine, şi tot timpul revii. Cum eu cu un tovarăş suntem clienţi fideli, ne-am trezit că ne-a salutat şi pe stradă, pe lângă că sunt mereu la dispoziţia ta. Merită trecut pe la ei, „Daddy fast food”, lângă teatrul muncitoresc (casa de cultură). Mie mi s-a părut că numele e potrivit – „tata lor”.

Ares

Posted in Localisme with tags , , on Iunie 30, 2009 by fourtyseven

Auzit de la un prieten. Era unu’ cu un căţel, îl botezase Ares. Şi vorbea ăla cu unu’, căţelul se dusese pe undeva.

„Ares, vino mă-ncoa!”

„Ares îl cheamă?”

„Da…”

„De ce nu torente?”

Înot urban la Buzău

Posted in Bună ţară, rea croială, Localisme with tags , , , , on Iunie 19, 2009 by fourtyseven

M-am prezentat drept „grăsun”, şi ca tot grăsunul mă simt bine în apă, eventual înotând. Şi în Buzău am cam trei variante. Primul e complexul Bella Italia din Râmnic. E la îndemână, da’ costă de te usucă, şi nu ai unde să înoţi de băşaerele cremei societăţii râmnicene. Apoi e Atlantisul din Buzău, care are un bazin mic şi plin de lume venită la plajă, că e „pe trend”. Şi mai e complexul de la Aqua Center, cu sală de forţă, fitness, bazin, jaccuzi etc. Bineînţeles că eu mă duc pentru bazin. Că e bazin de mărime olimpică, şi înoţi cât ţi-e pofta.

O chestie pe care nu o pot înţelege e cum se face că au avut bani de ditai complexul dar nu au avut să pună o gresie mai de Doamne-ajută pe lângă bazin. Adică, şi noi la casă ne-am documentat de gresie pentru terasă şi am găsit un model nu foarte scump, dar potrivit în sensul că se curăţă uşor şi nu e alunecoasă. Şi aparent şi ei au găsit, că au pus pe scările de la tribune. E, de ce s-or fi mulţumit să pună pe marginea bazinului, unde bălteşte clorapa gresie simplă, nu ştiu.

Ştiu doar că am luat o frumuseţe de trântă pe gresia aia, am picat pe muşchii ăia pereche fix de sub marele dorsal. Evident că m-a durut fix în fund de căzătură, că mi-am folosit şi mâinile ca să amortizez căderea. E, acuma nu înţeleg o chestie, de ce mă doare pe mine la baza gâtului acum? Adică fix pe muşchiul dintre gât şi mâna stângă… l-oi fi forţat căzând?

Bine, săracii mai au o problemă. Am numărat 16 oameni în imensul bazin la ora 1 după amiaza. Şi cred că nu e de vină numai Atlantisul de pe trend, ci şi atitudinea mai puţin decât user-friendly a personalului, care nu a ezitat să-mi facă o impresie foarte proastă. Aparent, nici ei, ca, de altfel, majoritatea comerţului românesc, n-au auzit de conceptul „clientul are întotdeauna dreptate”, ba „doamna” directoare de acolo nu ezită să categorisească un grup întreg de oameni, un liceu, printre care mă număr şi eu, drept fiind „cu morcovul în fund”. Nu ştiu dacă eu aş folosi asemenea exprimări vorbind cu clienţii. Plus că respectiva mi-a dat senzaţia că pur şi simplu căuta gâlceavă. Noi ne jucam cu căştile (de fapt nişte fesuri de cauciuc închiriate, care nu m-am prins ce rost pot avea) prin apă şi cică nu era voie. Şi de-aici ne-am întins la o discuţie de 15 minute despre cât e ea de tare şi cât de proşti, aroganţi, îngâmfaţi şi prost crescuţi suntem noi.

Unii ar zice că soluţia perfectă ar fi fost să ne cărăm de acolo. Dar nu. Pentru că respectiva ne-a scos ochii cu „capul plecat sabia nu-l taie”, care mie mi se pare cel mai mioritico-prostesc proverb românesc. Dacă făceam asta, o mulţumeam şi pe ea, şi banii noştri consumaţi rămâneau. Aşa că eu mă mulţumesc să îi salut părerea despre liceul în care învăţ cu un alt proverb binecunoscut, întrucât ea însăşi s-a lăudat că fiul ei nu a venit la respectivul liceu.

„Vulpea când n-ajunge la struguri…”

Şoping

Posted in fail, Localisme with tags , , on Iunie 16, 2009 by fourtyseven

Vreo 5 librării în Râmnic, una n-are mine HB de creion de 0.5. Şi eu exact de astea aveam nevoie. Fail.

Mâine CAE. Să fie într-un ceas (mă rog, 5 ceasuri) bun(e).

Politica economică din şcoli

Posted in Localisme with tags , , on Iunie 1, 2009 by fourtyseven

Eu mi-s om de dreapta, sau măcar aşa mă simt, de unde rezultă că mie mi se pare oarecum de bun simţ ca un lucru care se vrea a fi cumpărat să fie produs în aşa fel încât să fie un concurent serios pe piaţă, şi să fie rentabil. Recte nu mi se pare corect să impui cuiva să cumpere un produs, indiferent că vrea sau nu. Am mai tratat o dată un subiect similar, dar acum văd că problema se reîntoarce sub altă formă, la fiecare clasă este impus un anumit număr minim de anuare de cumpărat, şi întâmplător nu au fost cumpărate.

Să-mi fie iertat, dar mie îmi pare contra legilor pieţei aşa ceva, şi nu pot să nu fac o analogie cu baba de la piaţă care te umple de varză şi să o cumperi. Având în vedere că la şcoală se învaţă, chipurile, ăsta e un exemplu cam negativ. La fel fu şi cu o tombolă, până la urmă, însă, s-au găsit doritori, dar tot nu mi-a convenit. Ar fi cineva căruia i-ar conveni să cumpere un lucru pe care nu îl consideră util? Tocmai asta mi se pare o regulă clară a economiei de piaţă, a nu se confunda cu societatea de consum. E ca şi cum în oraş s-ar deschide un muzeu la care nu vine nimeni, dar care e administrat şi întreţinut din bugetul local. Recte, locuitorii cotizează la respectivul serviciu, deşi nu îl folosesc. Sau chiar metroul bucureştean, atât de ieftin pentru că e susţinut de la buget. Ergo nea Gheorghe din fundu’ ţării, din creierul munţilor, care n-a văzut tren în viaţa lui, dărămite metrou, cotizează ca noi să folosim metrorexul. Aparent bine de noi. Dar de ei nu.

De-asta nu pot să suport ideea unei economii planificate.

La final mi s-a justificat că banii tot la noi ajung, şi că se întâmplă aşa pentru că statul nu alocă suficienţi bani. Şi noi ce vină avem? Părinţii ce vină au?