Archive for the Blog Category

Urări de bine

Posted in Blog on Noiembrie 15, 2010 by fourtyseven

…pentru cucoana cu Ford care se uita urât la mine după ce am făcut stânga prin faţa ei (era la o distanţă, nu vă gândiţi că i-am tăiat faţa) ca să îl evit pe unul care se oprise pe banda I. Pentru că a găsit de cuviinţă să oprească pe trecerea de pietoni, făcându-mă şi pe mine să opresc că poate obtura vizibilitatea mea spre un eventual pieton, numai ca să facă dreapta să intre în parcarea reno.

De pe banda a doua.

Maneaua manelelor

Posted in Blog on Octombrie 17, 2010 by fourtyseven

E putere. E putere.

Degeaba!

Posted in Blog with tags on Septembrie 9, 2010 by fourtyseven

Pasiune a întregului net şi la care aderă tot mai mulţi români. Întrebare: cu ce pana mea vă deranjează pe voi Justin Bieber? Adică sunt campanii întregi anti-Bieber la care aderă lumea. De ce, vă întreb? Credeţi că lui sau managerilor lui sau FANILOR lui îi pasă? Pentru ei sunteţi nişte prăpădiţi de hateri fără viaţă. Nu câştigaţi nimic, vă pierdeţi doar vremea. Lăsaţi-l în pacea lui, că nici mie nu îmi place, da’ eu dacă văd un şoarece mort pe stradă întorc privirea. Dacă îl văd pe piticu’ minune ÎL IGNOR. Nu merită atenţia mea, mă doare la bască de el, şi aşa mi se pare normal, să nu îi ofer nici un pic de atenţie.

Trezirea, campaniile astea de hate sunt nişte spamuri. Pierdere de vreme.

Cu şi despre religie

Posted in Blog with tags , on August 22, 2010 by fourtyseven

Cine e creştin mai fanatic poate să mă înjure şi să mă numească eretic din start, nu o să îl acuz de nimic. Eu mă consider creştin prin gândire şi principii, şi sunt un pic mai religios din fire… şi acest mic articol se vrea a fi o refulare a unor frustrări legate de religia organizată, concept căruia mă opun…

Cum mi-a venit să scriu asta acum? Un concurs de evenimente, capac le-a pus cazul bebeluşilor morţi la maternitate, pe care popii au refuzat cu nonşalanţă să îi îngroape cu slujbă, pe motiv că nu erau botezaţi. Chiar acum vorbeşte popa la televizor, cică nu sunt „fiii Bisericii”, că botezul ar fi „poarta de intrare în împărăţia lui Dumnezeu”. Hai nu zău? Dar naşterea ce e? Nu e tot de la Dumnezeu? Lumea asta nu tot de El e făcută? Nu aşa ziceţi? (mă rog, şi voi, şi eu). Să înţeleg că până nu l-a aruncat popa în apă copilul nu poate fi înmormântat cu slujbă şi că dacă Doamne-fereşte moare o să ajungă în iad? Măcar faceţi-i un botez post-mortem, cum se făceau nunţi celor morţi necăsătoriţi în tradiţia veche românească!

Mi se pare absolut penibil ca Biserica să facă campanii căcălău contra avorturilor, dar pe cei care au ghinionul de a pieri după naştere, dar înainte de a fi botezaţi, îi lasă… în plata Domnului. Pe mine, care de la o vreme m-am mai depărtat de… religia organizată, din motive de scârbă faţă de exact întâmplările astea.

Altă chestie pe care nu o sufăr este faptul că orice ai vrea să faci, popa cere bani. Duminică dimineaţă mi-am dus bunicii, oameni la 75 de ani, la biserică, să sfinţească o cruce… alţi bani, o grămadă de pomană, vin, chestii. Cică un milion la un popă, altul la celălalt, jumate la diacon. Acuma, mie mi se pare că toată povestea cu serviciile religioase ar trebui să fie fără bani, prin simpla ei natură spirituală. Vorba aia, banul e ochiul dracului, nu? Şi e, să zic, unitatea structurală şi funcţională de bază a lumii materiale, fără tangenţă cu spiritualitatea. Şi asta dintre argumentele de nivel moral, să zicem, că am şi chestii mai lumeşti. Era la Arhi pe blog o listă de preţuri de la o mănăstire, tot aşa, mă lăsă fără cuvinte. Dar hai să luăm şi lucrurile la puricat jidăneşte… Biserica, din ce ştiu, e alimentată de la buget, nu? Mie, ca cetăţean, mi se pare corect una din două: ori o lăsăm de la buget, dar toate serviciile spirituale rămân gratuite, ori, la fel de cinstit, se separă de stat şi trăieşte din propriile venituri, pe care oricum le cam percepe. A, se termină cu sutele de biserici impunătoare şi de catedrale? Între noi fie vorba, în Buzău sunt 2 catedrale la 500 de metri distanţă una de alta. În Râmnicu Sărat încă o catedrală în construcţie. Eu ştiam că o catedrală nu e ceva de făcut în fiecare orăşel. Plus că sunt mult prea multe biserici pentru câţi credincioşi sunt, ca şi cum ar fi o ţară plină de Ştefan cel Mare. Credinţă n-avem, măcar biserici să fie, nu?

Bine, mai e şi tendinţa babelor fanatic-creştine (aceleaşi care, imediat ce vin de la biserică, se aşază frumos pe gard la o bârfă) de a se ruga la popă, nu la Dumnezeu, cum zice popa ceva se execută pe loc, aduc la biserică scaune şi alte fel de fel de chestii. Iar popii profită. Ştiu foarte multe asemenea exemple. Dar aici ţine mai mult de prostia enoriaşilor şi de necinstea la nivel „micro” decât de instituţionalizarea bisericii.

A nu se înţelege greşit: ştiu preoţi care au reuşit să îmi câştige respectul prin înţelepciunea lor. Încă mă consider creştin, tot ce resping este instituţionalizarea (şi, implicit, laicizarea) bisericii ortodoxe. Părerea mea? Ar trebui ca totul să rămână simplu, fără opulenţă excesivă. E mai rău ca pe vremea lui Luther, când Biserica Catolică vindea indulgenţe, adică ierta păcate pe bani. Acum e mai rău, nu păcatele se iartă pe bani, se cer banii în schimbul unor… să le zic drepturi? Nici nu mai zic de ce aud de faptul că biserica are firme de construcţii… dar ai zice că într-un secol în care aproape tot ce există e o bastardizare a unor lucruri făcute bine mai demult măcar biserica să nu… rămână pă trend. Dar nu m-ar mira să avem parte de o „reformă” de amploare, stil protestantism, şi în cadrul bisericii ortodoxe.

Cum te întorci cu trenul de la mare II

Posted in Blog on Iulie 31, 2010 by fourtyseven

Acum că m-am făcut cu permisul auto, încep cu un mesaj către CFR: sunteţi hoţi. Furaţi la drumul mare cu absolută neruşinare. Sunt tâmpit dacă consider că, în condiţiile în care plătesc bilet pe trenuri întârziate şi supraocupate, fără climatizare, să mi se ceară opt lei pe un bagaj mare şi cinci pe unul mic la bagaje de mână mi se pare o tâmpenie şi că respectivul serviciu, cât timp am bilet, ar trebui să fie gratuit?
A, da, şi să nu uit: nu voi da în vecii vecilor un leu să mă piş la buda gării din Mangalia. Am bilet, trebuie să fie gratuit, că de-aia nu mă duc în tren să prestez cât e oprit în staţie. Dăm bani grei pe bilete şi suntem furaţi la prostii de-astea? Cum o să mai văd aşa ceva, urc în primul tren şi folosesc veceul cât e oprit în staţie, să curăţaţi pe jos de banii pe care îi adunaţi de la ăia care vă folosesc buda.
Aşa, revenind, am promis că povestesc despre drumul meu la mare anul ăsta. Păi na, la 2 jumate urc în tren, tre să dau de nişte colegi. La Buzău, marele meu coşmar: pensionari arţăgoşi, venind cu puradei. Paranteză: Mă enervează la culme oamenii care îşi culcă boracii pe 2 locuri în trenuri supraaglomerate. Când eram mic, părinţii mei nu mă purtau aiurea prin trenuri ca să ocup locurile altora. A, da, şi nu lăsau pungile în care vomitam în compartimente de oameni.
Bun, pensionarul imediat „am plătit loc, trebuie să am loc de bagaje”, arţăgos la mine, în condiţiile în care aveam pe raftul mare o valijoară care abia dacă ocupa jumate din spaţiul aferent unui loc, jos la picioare o sacoşă de rafie cu rogojina şi pe raftul mic un rucsăcel. Cum sunt o fire pacifistă, mi-am băgat picioarele şi m-am tirat la compartimentul colegilor. Bagajul pe jos, şi până la Medgidia, unde s-a eliberat un compartiment, am stat în picioare. Eu stătusem 4 ore legate în picioare, pe geam, nem hrană, nem apă… da şi când au coborât de acolo ce somn epocal am tras. Ok, nu epocal, dar până la Neptun nu m-am trezit. Şi a fost bine… nici nu am avut întârzieri enorme. Bine, trenul era ticsit cu oameni şi bagaje, şi în compartimente şi pe palier. A, da, pensionarul meu drag avea un borac dormind mândru pe locul meu… dar nu mă lăsa inima să-l scol. La urma urmei, rudele cretine nu sunt vina copilului. Trist era că, la bilet luat cu o zi înainte, n-au putut să ne dea bilet tuturor la un loc.
Bun, la drumul de întoarcere ne-am scos un pic, colegilor le-am luat un minigrup şi acum stăm toţi cinci şi doi indivizi trecuţi de prima tinereţe – surprinzător – nederanjanţi, într-un compartiment de opt. Trenul pare chiar un pic mai aerisit şi am şi curent la priză, chiar dacă, până acum, l-au tăiat de două ori. Acum aştept să ajung acasă. Sau, mă rog, aşteptam, în noaptea de marţi spre miercuri.

Mâine jucăm în deplasare

Posted in Blog on Mai 20, 2010 by fourtyseven

În funcţie de cum o să am bafta de microbuz, mâine spre seară ajung în Bucureşti. Spre seară, vorba vine, sper să ajung pe la 4 aşa. Am de prestat un cangur pe la Bucureşti, şi o să fiu prin zonă şi a doua zi până la vreo 9 seara, presupun. Înscrierile azi, via comentarii, şi se fac programările.

Ne auzim.

Revenit pe WordPress

Posted in Blog with tags on Mai 17, 2010 by fourtyseven

Da… mi-a expirat contractul de hosting, blogul meu nu vinde, am renunţat la ideea de a scoate bani din blog. Nu şi la blog, tot eu rămân Dumnezeu, zeu şi semizeu (ok, ultima nu, semizeu e altcineva) pe aici. Deci spuneţi „welcome back” lui fourtyseven.wordpress.com, acum cu tema originală de acum 2 ani jumate. Uite ce trece timpul.

Hai să o luăm la rând: acum am material berechet de scris. Da’ o să mă laud şi o să zic că de 2 zile încoace sunt major. Şi că am fost la AC/DC. Şi că am multe de povestit. Ne citim.