Despre proiecte şi secolul îngrăşării CV-ului

Zilele trecute, în Consiliul Elevilor, mi-a fost dat să văd cel mai distrus exemplar de semidoct cu pretenţii de mare lider pe care l-am putut vedea în viaţa mea. Fără să trădeze măcar o urmă, o rămăşiţă, măcar, de competenţă, prima parte a planului managerial pe care l-a prezentat era o lungă listă de rahproiecte la care omu a participat. De chestia asta o să mă ocup după ce voi spune că partea a doua, cea cu planurile efective, cuprindea, în proporţie de 80%, fie chestii care s-au realizat deja, fie cum îşi propunea el să realizeze ceva ce era deja trecut în proceduri… adică se învârtea în jurul cozii. În rest, îşi propunea să organizeze diverse proiecte de „calitate”, menţionând că mulţi vor avea nevoie de aşa ceva să îşi pună în CV-uri.

E ca şi cum ai slăbi înfometându-te. Te păcăleşti singur că reuşeşti ceva, dar practic nu faci nimic, îţi umpli o hârtie de chestii degeaba, reuşind doar să sporeşti masa de cerneală de pe ea. Eu, angajator, dacă îţi văd un CV la care scrie că ai participat la nuştiuce proiecte, schimburi de experienţă, „avocatul elevului”, mă gândesc „sună frumos, dar ăsta a realizat ceva, practic? e cu semnul întrebării. ia să îl văd pe următorul.” E o umplere sintetică a vieţii cu surogate ieftine – valoarea, calitatea umană, nu se dovedesc mergând pe la tot ce înseamnă proiect, implicându-te în toate drăcoveniile, dând din coate degeaba. Eşti valoros, fă o performanţă în ceva. Asta nu ridică dubii. Sau dacă nu faci performanţă, demonstrează-ţi valoarea altfel, arată că ai onoare, că eşti un om pe care se poate conta, arată că gândeşti, ajută pe cineva – există mii de feluri în care îţi poţi arăta valoarea. Proiectele sunt un simplu surogat. Pe care eu nu îl suport.

Uite, recent ni s-a zis la şcoală de „Banca de Alimente”, o campanie umanitară, făcută pentru a se strânge alimente pentru săraci, dar din partea şcolii ni s-a comunicat să nu dăm din gură prea mult apropo de asta, ca să câştige şi şcoala ceva prestigiu. S-avem pardon, dar făcând asta, reduci o acţiune nobilă la un jeg de proiect, componenta umanitară fiind redusă la 0 prin faptul că, făcând informaţia mai puţin răspândită, ajungi să zici „uite, noi am făcut, ăilalţi nu”, reducând efectiv impactul campaniei.

Toată lumea încearcă să îţi inoculeze ideea că proiectele sunt bune, dar din respectivele proiecte nu ieşi câştigat decât cu încă o dungă la CV, şi cu o grămadă de timp irosit fără a câştiga ceva spiritual. Pentru că ele nu cuprind decât „hai să ne adunăm să facem ceva”. Dar nu au nici un motiv întemeiat pentru acel „ceva”. De fapt, ai – să îl treci în CV. Şi aici se ridică altă problemă – CV-ul se vrea a fi un jurnal al activităţilor pe care le-ai întreprins, nu un scop pentru ele. Practic, forţându-te să faci o grămadă de chestii ca să dea bine în CV, nu realizezi absolut nimic, pentru că lucrurile cu adevărat importante din el le faci oricum, şi reuşeşti doar să le ascunzi printre multe alte gunoaie. Nu uitaţi, copii, CV-ul este făcut pentru a lista competenţele voastre, nu competenţele sunt făcute pentru a fi ilustrate în CV.

Baftă.

7 Răspunsuri to “Despre proiecte şi secolul îngrăşării CV-ului”

  1. la fiecare fraza citita ziceam : ” sa-mi bag, cata dreptate are , gg man :D „

  2. unu. proiectu’ ala cu banca de alimente este,asa,ca ambalaj,bun. apoi,cand te uiti mai bine iti dai seama ca nu e chiar atat de corect si ca ceva e in neregula. gen:unde se duc alimentele alea? de ce? e ceva concret,sau doar o idee? doi. e foarte corect ce spui tu cu cv-ul. dar depinde de modul in care privesti problema.in plus,cu cat te implici in mai multe proiecte,cu atat induci ideea ca esti dedicat,pasionat.ceea ce te ridica mult.

  3. fourtyseven Says:

    1. Oricât ar fi de distrus secolul ăsta, sunt convins că încă nu s-a ajuns să se fure prin campanii umanitare, aşa că pot să fiu destul de sigur că o să ajungă alimentele alea la oameni care nu au. Pentru că nu se vor da bani către ei, ci alimente. În plus, Crucea Roşie e o organizaţie destul de serioasă. Eu şi unui cerşetor, prefer să îi dau o bucată de pâine decât un leu.

    2. Eu, ca angajator, dacă văd un CV cu multe proiecte, pricep că e al unui om care se dedică şi este pasionat de orice prostie. Nu prea îl ridică în ochii mei. Acum, dacă văd un CV al unui om care a făcut performanţă, recunosc nu doar un grad mai mare de pasiune şi dedicaţie, ci şi o focalizare mai puternică – omul e specialist, ştie ce face, este profitabil să îl angajez. Ajungem din nou la ce spuneam – „dacă tu crezi că e ceva de capul tău, fă o performanţă, zbate-te în asta”.

  4. la chestiunea 1 trebuie sa te contrazic.dupa inundatiile din 2007 daca nu ma insel, ajutoarele pentru sinistrati constand in alimente de baza erau impartite intre angajatii primariilor.bine, acum nu am nimic de zis despre banca de alimente, probabil este o campanie serioasa, nu stiu.

  5. fourtyseven Says:

    Având în vedere că nu este implicat aparatul birocratic, nu îmi fac probleme.

  6. hm:-? eu cred ca esti optimist. in Romania se fura la greu. se fura pe fata,fix de unde te astepti mai putin. si cum zicea si diana,anu’ trecut,cand oamenii trebuiau sa faca ceva bun,ne-am trezit ca,supriza…se fura din alimente.. asta la nivel national..chiestie publica,data pe la televizor.. daramite la un amarat de proiect prin crucea rosie….semnat,pesimistul de servici:)

  7. fourtyseven Says:

    Oricum, nu mi-am propus să dezbat cum se fură şi cum nu se fură, am subliniat doar faptul că a încerca să tragi foloase dintr-o campanie umanitară călcându-i scopul nu este deloc demn de respect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: