Motiv de bucurie într-a unşpea

De când avem ore de la 7 până pe la 2 după-amiaza, cel târziu, viaţa mea s-a schimbat radical. O fi din cauză că nu mai trăiesc experienţa liceului noaptea, o fi din cauză că mă scol o dată cu găinile, de nici măcar nu e soarele sus, nu ştiu. Dar deodată m-am trezit cu foarte mult timp. Drept e că nu mă omor prea mult cu învăţatul… am eu motivele mele. Printre care şi faptul că, de multe ori, oricât aş citi o lecţie de chimie organică, toate catenele alea nu prea se lipesc de mine, şi practic doar îmi irosesc timpul. Dar am timp să lucrez la matematică la ore mai omeneşti decât intervalul 10 noaptea – 1 dimineaţa.

M-am lăsat, în sfârşit, de Diablo, că m-am plictisit pur şi simplu, şi acum vreau să revin la scrisul pe blog, că prea mi-era dor de asta. Ideea e că acum am mult timp, deci pot să mă mai plimb prin oraş şi, mai ales, să ies la o bere. Dar ce mă miră pe mine e că, deşi timp este, nu prea am cu cine să ies la bere. Da, mai prind, da’ oamenii mai sunt ocupaţi. Şi eu trebuie să o ard prin casă aiurea… normal că mă enervează, e soarele suuus, pe cer, şi… na, e fain să ieşi la bere. Nu berea contează, contează vorbăreala, că, în fond, de-asta ieşi la o bere, să mai schimbi o vorbă cu lumea, ca în poiana lui Iocan.

În plus, cine mă cunoaşte, ştie convingerea mea că în bancuri se ascunde o cantitate enormă de înţelepciune populară. Păi, uite un banc care descrie perfect viaţa în clasa a unşpea, cu aplicaţii în realitatea adultă. Iacă:

Era o dată un profesor de filosofie care a venit la oră cu un borcan mare şi cu o sacoşă plină cu pietre. Începându-şi ora, profesorul pune borcanul pe catedră şi îl umple cu pietre mari.

„Copii, e plin borcanul?”

„E plin domn’ profesor!”

Apoi, scoate nişte pietre mijlocii din pungă, pe care le varsă în borcan. Din nou:

„Copii, e plin borcanul?”

„E plin domn’ profesor!”

Urmează apoi pietricelele, pe care le varsă în borcan, umplându-l până la buză. În final, din nou:

„Copii, e plin borcanul?”

„E plin domn’ profesor!”

„Ar mai fi fost loc pentru pietre dacă le puneam în ordine inversă?”

„Nu, domn’ profesor!”

„Vedeţi, copii, aşa e bine să vă organizaţi viaţa: pe primul loc puneţi lucrurile importante: familia, educaţia, locul de muncă. Apoi puneţi timpul liber, odihna, prietenii, cultura, şi abia în final distracţiile mici, discotecile, vacanţele, hobby-urile, jocurile. Că dacă le puneţi invers, nu o să mai puteţi să vă ocupaţi de lucrurile cu adevărat importante în viaţă.”

Atunci, un elev se ridică, scoate o doză de bere şi o varsă în borcanul profesorului, care îi pune un 10 şi îl întreabă:

„Ce ai vrut să demonstrezi prin asta?”

Oricât de încărcată ţi-ar fi viaţa, mereu mai este loc şi de o bere.

Mult adevăr. Foarte mult. Îmi vine greu să cred că am supravieţuit 2 ani fără „ieşitul la (proverbiala) bere”. Şi aşa de rău îmi pare că nu pot să ies pe atât de des pe cât aş vrea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: