Gând despre reguli şi regulamente

O să încep prin a spune că, oricât aş urî ideea de reguli şi regulamente, nu fac parte din tagma celor care se opun regulilor de dragul de a se opune. De fapt, sincer, nu pot să îi sufăr pe cei care se opun cu vehemenţă ideii de „regulă”, din simplul motiv că „vai, eu sunt true, mă piş pe ele de reguli, sunt nonconformist frate! sunteţi naşpa voi ăştia cu regulile”. Pana mea, pricepeţi şi voi. Nu îi sufăr. Aşa cum nu îi sufăr pe cei care se plâng de anumite chestii doar de dragul de a se plânge, fără a face nimic constructiv pentru a corecta. Sau, mai rău, eschivându-se, mai mult sau mai puţin elegant, oricând e vorba de pus osul la treabă pentru a schimba ceva în bine.

Nu, mă laud că sunt unul dintre aceia care înţeleg rostul regulii. Atâta vreme cât regula se referă, mai degrabă, la conceptul de „procedură”, adică reglementează anumite lucruri pentru o funcţionare cât mai bună şi mai eficientă. Ceea ce poate include şi anumite părţi din regulamentele şcolare, că na, sunt şcoler şi eu, şi trebuie să mă supun lor, nu? Ca în orice instituţie, au rostul lor – acela de a asigura buna convieţuire şi colaborare în cadrul instituţiei, pentru ca toţi să fie câştigaţi, şi să se evite cazul în care unii ar putea fi deranjaţi de alţii.

Evident că multe reguli, din păcate, ar putea fi uşor eliminate dacă omul ar da dovadă de bun simţ. Dar cer mult prea mult. Nu-i aşa? În schimb, pe zi ce trece îmi dau seama că se adevereşte teoria mea, conform căreia „legea se substituie eticii”. Altfel spus, din moment ce omul, în general, e o fiinţă imorală, în loc să îl convingi să devină moral superior, îi dai un set de reguli de comportament croit pe măsura lui, la fel de inferior din punct de vedere etic.

Să dau un exemplu. Uniforma. O uniformă, ca să o introduci, trebuie să ai un substrat. O uniformă se vrea simbol al mândriei. Iar un simbol al mândriei impus cu forţa devine un simbol al servituţii. Care va fi purtat sau cu nepăsare sau cu scârbă, evident neatingându-şi ţelul dorit. Evident că, odată ce uniforma provine dintr-o mândrie profundă(să ne gândim la trupele SS, cu câtă mândrie îşi purtau uniformele) aceasta va fi purtată excesiv chiar. Studiu de caz – mulţi urăsc cravatele. Eu port cravate mereu la cămăşi. Cravata mi se pare un accesoriu al demnităţii bărbăteşti. Normal că o port, dintr-o chemare superioară oricărei reguli pământeşti. În plus, sunt mândru de cravatele mele.

Am, totuşi, ceva în comun şi cu trepăduşii anti-reguli. Nu sufăr ideea de regulă de dragul regulii. Gen interzicerea tricourilor cu însemnele formaţiilor rock. De ce? Dincolo de faptul că aş interzice şi eu tricouri cu formaţii gen Jonas Brothers sau Hannah Montana sau alţi pokemoni, rockul în ansamblul său este un fenomen al culturii. În plus, nu am văzut nicăieri interzise gecile de cocalar, cu „de puta madre”. Acuma, compară tu „de puta madre” cu „Defenders of the Faith” şi zi-mi care e mai nuca-n-perete într-un loc unde faci cultură. Evident că mai sunt alte reguli amboulea, gen interzicerea culorilor variate la cămăşi (gândiţi-vă la mine, care sunt mare amator de cămăşi şi cravate). Barim dacă ar fi din motive estetice. Dar cade, că nu poţi zice, ca om sănătos, că o cămaşă piersichie e urâtă. Iar ăia care nu sunt în stare să asorteze articolele de îmbrăcăminte nu au nevoie de reguli care să îi protejeze, că prostul gust ţi-l schimbi mai uşor când vezi că lumea râde de tine. Protecţionismul ăsta din reguli e o porcărie.

Acu, mai sunt unii care vor neapărat să bage reguli după propriile lor mofturi. Gen tehnici speciale de şters… pardon, spălat tabla. Sau interzicerea efectivă a comunicării între elevi. Păi bine nene, eu nu am nevoie, că eu prind şi notez instant. Da’ gigelul de lângă mine nu, şi mă mai întreabă. Normal că îi răspund, că na, nu mori dacă faci un bine. De ce să te uiţi tu la mine ca la violatori în serie că îl ajut pe om? Sau de ce să fiu eu în bancă la momentul clopoţelului când tu nu ai binevoit atunci să fii în clasă? Poate am de aranjat vreun jeg prin clasă, poate port o discuţie cu gigelul din partea opusă a clasei. Sau preferi să urlu ca ciobanul Gheorghe de pe un deal la ciobanul Ion de pe celălalt?

Şi bineînţeles că dacă îndrăzneşti să substitui regulilor, produs imoral al societăţii imorale, propriul tău cod de etică, tot tu eşti cel scos vinovat. Că de, cum îţi permiţi să desconsideri autoritatea?

Anunțuri

3 răspunsuri to “Gând despre reguli şi regulamente”

  1. 88
    Se pare ca stimabilii au pierdut simtul formelor esentiale. De la legile celor 12 table incoace, chiar de mai demult, se stie ca in orice ce se vrea a avea caracter de lege nu trebuie sa incapa irationalism ori sentimentalism. Or, aberatiile cre(s)tinoide cu „formatiile rock sataniste” urla din start a crestinism postmodern, indopat cu clisee si temeri nejustificate.
    Cum naiba sa aiba caracter de drept asemenea reguli? Vorba ta, inlocuim etica (eu prefer sa-i zic ethos, etica suna prea burghez) cu reguli, ca sa arate in ce stadiu de mineralizare am ajuns.

  2. Da, unele reguli sunt chiar ciudate. De exemplu :D părul să fie până la baza urechii. Dar poate omului nu îi stă bine aşa şi cum ziceai si de tricouri, fără trupe rock şi etc. Şi te mai miri de ce sunt atâţia cocalari…păi dacă până şi şcoala te îndeamnă la cocalarism tundându-te şi neinterzicând tricourile cu sclipici, stil disco…etc D&G şi compania.
    ştiu că erau restricţii şi la culoarea şosetelor :)) . dar ce ai putea să porţi în afara de negru-gri-bej.
    şi faza cu absenţele…păi uite, să zicem că nu învăţ la istorie şi nu vreau să primesc 3, lipsesc şi primesc o absenţă, dar se face atâta caz…nenorociţii ăia de colegi spun :D şi după discuţii interminabile la dirigenţie. bine să zicem că n-ar fi cazul meu. că nu fac deastea.
    ar fi multe reguli ciudate. dar niciuna eficientă încât să-i determine pe unii să nu mai scuipe pe pereţi, să nu mai măzgălească băncile, să nu mai lipească gumă sub bănci.
    deci bine punctat în postul acesta!

  3. da, atatea reguli inutile pentru a fi aplicate selectiv si dupa bunul plac.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: