Cronică de turcălet (II)

Păi, iată-ne la Kuşadasi. Ne-am cam luat ţeapă cu hotelul, dar articolul apropo de minunatul hotel la care am pierdut prima noapte va veni separat, pentru că am nevoie de poze ca să dovedesc. Oricum, promit să scriu, o să fie distracţie la greu pe tema asta.

E cam greu să scriu ce s-a întâmplat, pentru că, în general, ziua o pierdeam şi noaptea nu se lăsa mai prejos. Şi aşa a fost şi prima zi. Primul lucru pe care l-am făcut, evident, dă-i şi bagă-te în mare. Plaja la Kuşadasi (mă rog, eram într-o zonă numită Ladies Beach) e foarte îngustă. Ceva gen loc de trei prosoape, când apa e departe de faleză. Şi noaptea sunt patrule, că nu e voie să te bagi noaptea (bine, noi am aflat asta cam când era ziua plecării :-„), dar apa este foarte bună. Are gust de saramură. Marea CioNeagră e o apă mai minerală, cu foarte multe chestii prin ea (şi nu mă refer la gunoaie, ci la chestii bune pentru organism), marea lor e mai mult apă cu sare. Dimineaţa e foarte caldă, după-amiaza e un pic mai rece, şi încep să se formeze valuri cât de cât mari. Fu loc de joace şi, mai încolo, de spart valuri.

Şi îmi voi menţine părerea că piscina de la Grand Nett Beach Hotel (unde am stat) e pentru fraieri. :D Mai ales că e mică. Mâncarea, în schimb, foarte multă. Turcii mănâncă multă fasole. Şi am mâncat şi eu. Plus că veneam de la bufetul suedez cu munţi de salate.

S3myzeul, a cărui titulatură am folosit-o la jocurile de Mafia, m-a întrebat cum sunt şaormele. Păi, nu prea sunt. La ei se mănâncă kebab. Cam ce era şi pe la noi înainte de şaorma. Doar că, dacă ceri un Doner Kebab la un restaurant, îţi pune în faţă un platou enorm, cu toate ingredientele de la kebab, şi sosuri foarte bune. În funcţie de bulan, dar noi am avut suficient. Şi turcii fac mâncare bună. Le place să mănânce iute. Am prestat şi despre tzatziki, şi despre orez, şi despre orice.

Inclusiv vin şi bere. Efes, după cum am stabilit anterior, suge. Are ceva acrişor în gust, pitit pe undeva, ceva ce eu nu pot suferi. Iar vinurile turceşti nu-s prea strălucite pentru preţurile lor. Ceaiul, măcar, e bun. Şi am constatat că turcii au multe cuvinte pe care ni le-au împrumutat… ceai, ciorbă, bacşiş, ciubuc…

La turci tre’ să ştii să te ţigăneşti. Dacă aş fi ştiut asta când am cumpărat 4 pahare din onix, mai rămâneau bani de încă un doner la farfurie. Probabil. Dar am reuşit, într-o zi, la bazar, să cumpăr cu 75% din preţ. Şi mie mi s-a părut o afacere bună. Bineînţeles că m-am întors acasă plin de ceai, cafea, halva şi, bineînţeles, rahat (faimosul turkish delight). Tre să menţionez că în magazinele turceşti, rahat găseşti căcălău. Un magazin avea pereţii plini de aşa ceva până la tavan. Bine, baiu e că sunt cutii mari pentru conţinutul lor la rahat şi halva. Adică, la halva cutia are un fel de ramă, şi la rahat lipseşte cam un rând de „piese” din cutie. Da’ bune-s, mamăăă…

Să nu uit, au turcăleţii o tradiţie foarte… simpatică. Oricine, de la menajeră la şofer, la ospătar şi recepţioner, are o „tip box”, şi toţi îţi cer bacşiş. Cică e tradiţie. Tradiţiei lor i-am răspuns prin practicalitatea mea – „bă, dacă te-am plătit o dată, de ce te mai plătesc încă o dată? că-mi ceri?”.

Şi, pentru că o critică nu vine niciodată singură, şi ca să nu li se urce la cap turcăleţilor că le-am lăudat naţionalismul, a doua zi am fost la Pamukkale. „Castelul de bumbac”. Nişte cascade cu depozite de calciu pe căderi. Pe unde se merge doar în picioarele goale. Ceea ce e bine, având în vedere textura solului. Dar până acolo tre’ să ai grijă să nu îţi implementezi vreun ciob în talpă. Şi nu se merge degeaba în picioarele goale. Ca să ne demonstreze că nu doar noi ştim să ne distrugem minunăţiile naturale, turcii au construit hoteluri de lux deasupra stâncilor. Şi au captat izvoarele termale. Bineînţeles că s-a destabilizat ecosistemul şi „landmarkul” a avut de suferit. Până s-au prins de asta, deja era serios afectat, şi acum, chiar şi pentru utilizatorul neavizat, se sesizează uşor că natura a fost afectată acolo, şi că nu mai e în stare perfectă. Da, naşpa rău

Mai naşpa că am alunecat pe noroi şi era să cad pe aparat. Noroc că n-a păţit nimic. Şi am mai picat o dată. A doua zi. Jumate de grup s-a dus la Adaland, şi şasă dintre noi s-au dus cu calul. Eu am fost cu calul, bineînţeles. Caii turcilor sunt un pic mai mici ca ai noştri, dar tot m-am distrat. La dus mi-a picat un cal deştept. Nici nu trebuia să îi dau comenzi, mă simţea el pe mine. La întors am încurcat caii. Am prins unul mai nervos. Rezultatul? Cam la 3 minute de destinaţie, toată lumea s-a speriat, că a plecat calul meu în trombă. Era să pic de 4 ori.

A patra oară am şi picat. Măcar am căzut bine, că la 2 secunde după ce am căzut, eram în picioare, râzând „picai, oştenii mei!”. Şi totuşi, nu aş fi dat caii pe vreun parc de distracţii acvatice. Fu prea fain. Plus că am avut mese incluse şi la cai, şi la Pamukkale. După cai am servit şiş-kebab. Care e un fel de mic-de-oaie-iute-tare-stil-frigăruie. Din nou, foarte bun. Doar că turcii au o strategie foarte simpatică – mesele sunt ori incluse, ori foarte ieftine, dar iuţi de îţi cer băutură. Care costă. Mult. Şi pe deasupra, hotelul îţi confiscă bunurile alimentare luate de afară, ca să te forţeze să iei de la ei. Asta dacă nu eşti suficient de competent în a le ascunde.

A treia zi urmau scufundările… cam 30 de euro pe o jumate de oră sub apă. M-aş fi dus… dar nu mi-am permis. Poate dacă mă ţigăneam la pahare. Oricum, urmează partea a treia, mâine, în care voi povesti de câteva dintre peripeţiile mele la Kuşadasi. Rămâi acordat. Ne citim. :)

Anunțuri

2 răspunsuri to “Cronică de turcălet (II)”

  1. Andrei Sipos Says:

    Abia astept sa vad ce era rau la Melike… eu n-am avut ocazia atunci…

  2. dibu andreea Says:

    Imi place cum scrii,si adesea ma distreaza tare.
    Astept partea a 3-a,pana aici totul a fost ok.Am vizitat si eu Turcia,si descrierea facuta de tine se potriveste perfect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: