Drumeţieeeeeee

Eu am o pasiune pentru drumeţii cu maşina. Ăsta e unul dintre motivele pentru care sunt atât de nerăbdător în privinţa permisului. Sunt atâtea drumuri şi locuri pe care vreau să le văd, să conduc pe ele, să le văd liber de la volanul maşinii. Prin Dobrogea, pe lângă mare, Cazanele, Apusenii, valea Râmnicului, valea Oltului… Transfăgărăşan.

Frumos drum. L-am văzut zilele astea, chit că eram simplu pasager. E cel mai frumos drum din ţară, şi se vede că dacă au murit oameni pentru el, n-au murit degeaba.

Îmi manifest încă o dată ura faţă de acel mic divais numit „gipies”, cu navigaţie, cu drăcoveniile de rigoare. Eu, să fiu şofer, nu aş putea suporta un asemenea aparat. De mic m-am obişnuit să fiu, în permanenţă, atent la tot ce înseamnă semn de circulaţie, mai ales alea care arată direcţia, sau la orice piatră de kilometraj (bornă). Aşa că, în orice oraş m-aş afla, mi-e destul de uşor să mă prind pe unde trebuie să o iau ca să ajung undeva. Iar când am de găsit o stradă, prefer o mică hartă pe care să mă uit, eventual notez nişte direcţii în carneţelul pe care îl am mereu cu mine şi gata.

Dar GPS-ul mie mi se pare odios. Te încurcă. Nu ştie toate sensurile unice, drumurile în construcţie, tre’ să fii în permanenţă atent la el, mai şi vorbeşte, nu e precis… în fine. Argumentele sunt multe. Pe mine orice aparat agăţat de parbriz mă enervează. E bun ca hartă, dar atât.

Aşa… deci, Râmnic-Buzău-Ploieşti-Târgovişte-Curtea de Argeş-Vidraru-Bâlea-Cârţişoara-Sibiu.

Drumuri relativ bune, fără surprize, am mers destul de bine. Atât că pe la Curtea de Argeş, la mănăstire, era foarte, foarte multă lume, de abia aveai unde să parchezi. Am avut parte şi de ceva amuzament.

lista de preţi

lista de preţi

(uite, bă, B, că nu eşti singurul cu probleme de pluralizare)

Ar fi penibil să mă apuc să pun aici poze de peisaje, dar o să mă ocup de astea pe fotoblog, când o să îmi permită timpul. Ce pot să zic, nu e spectaculos Transfăgărăşanul de la Vidraru încolo. Dar când începi să ajungi acolo unde nici copacii nu mai cresc şi sunt numai stânci peste tot, devine absolut superb, se vede la o distanţă enormă. Tunelul de la vârf mă aşteptam să fie mai mare, totuşi. La Bâlea, nebunie. Kurtoş kalacs, mici, tot ce vrei şi ce nu vrei. Eu mi-am luat două roţi de brânză afumată. E prea bună. În rest, am mai tras ceva poze, că era soare, băteai cu ochii până dincolo de Olt.

Maşini cât cuprinde. Zici că tot omu, ca să uite de criză, s-a suit în maşină şi a purces în sus pe Transfăgărăşan. Nu-i de mirare că jos nu am mai găsit locuri de cazare până la Sibiu. Acu e târziu, nici nu prea mai am mare chef de scris, mâine vedem restul drumeţiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: