Există Dumnezeu. Take 2.

Mă întorceam azi de la slujbă (ironic, nu?) şi în drumul spre casă trec pe lângă o crâşmă. Şi mi se pare ciudat, că parcă aud vocea aia răguşită, groasă, timbrul acela unic, pe care numai Nicu Covaci poate să le aibă. Mă opresc şi ciulesc urechea mai nesurdă şi aud „Dar daţi-mi viaţa ‘napoi…”. Dă-l încolo de Nothing Else Matters, e prea frumos dacă mai ascultă lumea „în umbra”…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: