O chestiune de etică

Premisă: eu am un obicei. Când mănânc, îmi alimentez stomacul cu materie primă şi mintea cu un ziar (de altfel, singurul moment al zilei în care citesc ziare). E, azi dau în ziar de un articol despre hackerii români prinşi de FBI, etc, printre care unul care i-a păcălit pe unii prin internet, phishing, şi care astfel a câştigat o grămadă de bani pentru tratamentul maică-sii.

Bineînţeles că a fost arestat şi puşcăriat. Dar se ridică o mică problemă de etică. Atâta timp cât internetul i-a oferit mijlocul iar inteligenţa şi meticulozitatea posibilitatea de a profita de pe urma neatenţiei altora (să recunoaştem, neatenţia se plăteşte, şi dacă eşti atent nu cazi victimă unui phishing) şi a strâns bani de la ei, a cui e vina? Sau mai simplu, dacă eu îmi dau datele cardului pe un site fals şi cineva le culege, cine e vinovat? Eu că nu-s atent unde dau datele sau ăla care a făcut site-u’? Ei bine, în situaţia asta zic că eu. Bănuiesc că e evident că eu consider condamnarea respectivului hacker nejustă din punct de vedere moral. Practic, dându-şi datele cardurilor pe site-uri pirat, oamenii ăia şi-au donat de bunăvoie banii (practic, hackerul nostru nu a făcut decât să impoziteze neatenţia lor). 

Sunt curios ce credeţi voi. Eu să fiu la FBI îi ofeream o slujbă bine plătită în domeniul securităţii pe net în schimbul restituirii banilor către victime.

Anunțuri

3 răspunsuri to “O chestiune de etică”

  1. imagineaza-ti o minora de 16 ani super buna care merge mai mult dezbracata decat imbracata pe o strada intunecata, cine e condamnat in caz ca ea e violata ? normal ca nu ea , fiindca se considera la fel de ” etic / moral / ce-o fii ” ca acel violator sa nu comita astfel de fapte.

  2. fourtyseven Says:

    Apoi, problema de etică aici se pune altfel, că un violator o violează şi îmbrăcată şi dezbrăcată. Dar ca să-mi susţin punctul de vedere, după ce o violează ăla aproape sigur îşi ia şi o bătăiţă sănătoasă de la părinţi „ce ţi-a trebuit să ieşi dezbrăcată noaptea? aşa-ţi trebuie”.

  3. Da-mi voie sa nu fiu de acord.

    Eu numesc chestia asta furt prin inselaciune. Pentru ca totul se reduce la furt. Ca-l ademenesti sa-si bage datele acolo, ca-i dai una sa-l lasi lat si sa-i iei cardul, tot furt se cheama. Si furtul nu e o chestie morala, orice-ai zice tu.

    Neatentia se plateste, intr-adevar. DAR de aici si pana la a-l considera pe neatent vinovat de ce i s-a intamplat mi se pare mult. Neatentia aluia e o parte din problema, pentru ca un om neatent doar contribuie la procesul de furt. Intentia furtului si aplicarea intentiei apartin hackerului. Si daca cineva planuieste sa ia ceva ce nu-i al lui si pune in aplicare planul cu succes, atunci sa fie puscariat. Nu vad nimic neetic in cazul asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: