Odată cu găinile

V-aţi sculat vreodată o dată cu găinile? Să vedeţi oraşul înainte să se trezească?

Cu ocazia plecării la Bucureşti, m-am trezit pe la 6, ca să prind trenul de 7 şi 10 („Mi-e inima strânsă, e şapte şi zece, mă-ntorc la fereastră şi stau ca pe spini” – trenul lui Baniciu) şi am tulit-o la gară. Vreo 15 minute de mers, NIMENI pe drum, numai eu şi câinii. Lumini aprinse doar la spital – la un etaj întreg, de altfel – şi gara cu ceva oameni aşteptând. Chiar era coadă la, din nou, unica casă de bilete.

Vine trenul din Ploieşti Sud, prezent în prima poză a fotoblogului, plin de zăpadă, şi speranţele mele apropo de vremea bună se năruie. Dar se reclădesc pe măsură ce mă apropii de Buzău, unde vremea e chiar însorită. Rece, dar însorită.

Şi stau pe acolo, de data asta NU îmi mai ia poliţia datele („nişte ţărani”) şi stau liniştit până îşi face apariţia şi autocarul. Pân’ la Bucureşti, table la greu („puşca şi cureaua lată, ce duble dădeam odată…”), şi mi-a luat Gică şi o partidă şi o linie. Partida luată a fost la mustaţă (eu cu 2 puluri, el cu unul…).

Anunțuri

Un răspuns to “Odată cu găinile”

  1. ai omis partea cu asteptatu’:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: