D’ale matematicii – cum ne distrăm

Când mergem la vreun concurs de matematică, e clar că respectivul concurs e numai jumate din totalul distracţiei. Pentru că de restul ne ocupăm noi, că doar na, trebuie să ne petrecem timpul cât mai plăcut, nu?

Spre exemplu, „delegaţia” noastră „uzuală” de la concursuri are o mare preferinţă pentru jocurile de noroc. Şi nu mă refer doar la şeptica sau macao de pe tren, mă refer la barbutul din camere. Barbut care se nuanţează în funcţie de jucători. Cei mai retardeosebiţi dintre noi joacă pe bani. Aşa, la Focşani, unul a pierdut cu 46 la 48 (remarcaţi media aritmetică) un milion o dată. Noi preferăm alt gen de barbut.

La Iaşi, în Iulius Mall, au bomboane moldoveneşti. Dinalea de basarabeni. Ar trebui să nu mire pe nimeni că am luat o grămăjoară măricică de bomboane, am aruncat-o pe masă şi am înceeput 4 inşi să dăm cu zarurile. Şi mă laud: am ieşit al doilea, şi am avut o parte simpatică din câştig. Oricum, jocul s-a desfăşurat stil cazinou, fiecare începea cu un stoc de bomboane şi cine câştiga lua una de la fiecare. Cine rămânea fără pierdea.

Dar, personal, cred că partea cea mai faină e fotbalul pe masă. Cum găsim mallul dintr-un oraş căutăm măsuţă de fotbal. Preferabil pe moca. La Timişoara era în mall un stand al unei bănci. Stand care avea o măsuţă de fotbal aşa cum trebuie. Recte, pe moca. Şi, cum treceam aproape zilnic prin mallul respectiv, am prins morbul jocului.

Până într-o seară, când am ieşit la o pizza să mâncăm în cinstea lui Gică, personaj care intrase în lotul lărgit. După masă, am ieşit şi am vrut să mai băgăm un fotbal. Dar standul era închis. Spre marele amuzament (sper eu) al oamenilor din spatele camerei de supraveghere, Gică s-a băgat în stand şi a scos mingea. Am băgat un joc şi apoi, evident, a pus mingea la loc. Că doar nu suntem hoţi, nu?

Tot la mare cinste este şi jocul de mimă. Pe care, uneori, îl ducem la extrem.Într-a noua, la Vaslui, timpul ne-a fost împărţit între o bătaie cu perne (la modul cel mai serios, mai ales că uneori te trezeai cu perna în cap de nu ştii de unde, şi loveam tare), meciul cu Gloria Buzău, un jeg de meci, şi o mimă sănătoasă. La care eu, spre exemplu, animat de Dilema Veche (care atunci scria despre budă) am propus spre mimare „hazna interstelară”. Răspunsul nu a întârziat prea mult, şi nu m-am prins că Gică (parcă) mima „conopida hiperspaţială”.

Anunțuri

Un răspuns to “D’ale matematicii – cum ne distrăm”

  1. Citind despre camere de supraveghere mi-am amintit ca trebuie sa imi instalez si eu una, dar cu criza asta :(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: