Luni

„O zi ciudată…”

Deşi nu e mai ciudată ca toate zilele de luni, e un pic diferită pentru că e început de semestru. Aplaudat olimpici, început capitole noi… şi, bineînţeles, seria celor 8 ore de şcoală din ziua de luni o încheie de departe cea mai importantă, utilă, îmbogăţitoare, frumoasă oră din săptămână. Şi nu vorbesc de matematică, ci de… (drums rolling) DESEN.

Şi asta înseamnă că dau iar ochii cu nenoromult iubita mea profă. Care iar instituie statul naţional-legionar la noi în clasă (ea e statul şi legiunea) şi urlă la noi să facem linişte. Bineînţeles că nu îi prea merge, şi la un moment dat mă prinde vorbind ceva cu cineva. Dacă subiectul discuţiei mele ar fi fost ceva existenţial, care nu suporta amânare, aş fi ignorat-o, dar fiind o discuţie banală despre o inegalitate cu module, mi-am permis ca atunci când mi-a declarat franc că „ţi-am dat eu voie să vorbeşti?” să îi răspund cu „mi-a dat Dumnezeu”. Aparent profa nu prea crede în Dumnezeu, că a zâmbit şi a zis să tac din gură.

Alt dude vrea să se uite în catalog după o medie. Practică relativ normală, toţi profii ne lasă să ne uităm la note. Profa însă… „Vasile, dacă vrei să îţi spun o notă mă rogi, dar nu ai voie să te uiţi în catalog.” Îmi plac profii ăştia. Ar face o carieră excelentă în Miliţie. Vine şi execută ordinul, dar habar nu are de ce, nu îl interesează dacă are sens, ordinele se execută, nu se discută. 

Plus că are şi comportament miliţienesc. La un moment dat i s-a pus pata pe unul şi l-a chemat să vadă schiţa. Plus mutările pe care le face după cum crede de cuviinţă. Că doar na, ea e profa, noi suntem prostimea. „Pedepsele” respective s-au aplicat pentru că, în concepţia ei, ea dă ordinul, şi ordinul se execută, nu se discută. Noi nu discutăm ordinele, le interpretăm.

Aaa, tema la desen pe jumatea asta de semestru. Design interior. A remarcat cineva că noi numai în dizain o ţinem? Meh, pana mea, am scăpat relativ repede de impulsul puternic de a desena o budă pe planşă şi m-am pus pe treabă. Nu am putut să nu remarc, însă, faptul că profa e, probabil, o fiinţă cu totul diferită. Pentru că noi, prostimea, privim timpul liniar, cu o curgere constantă. Profa nu ştiu cum vede timpul, că ea are o percepţie cu totul deosebită. Când trec 5 minute, ea vede 15. Bineînţeles, că aşa zice ea.

Oricum, nu pot să nu remarc o chestie. Noi n-o suferim pe profă. Ea nu ne suferă pe noi. E ultima oră de luni. De ce naiba nu ne dă drumul acasă?

Anunțuri

4 răspunsuri to “Luni”

  1. pt k probabil placerea d a urla la noi e mai mare dekt cea d a pleca si ea acasa..dar dak s’ar intampla asta am fi noi fericiti….deic..nu se poate

  2. fourtyseven Says:

    Dominare humanum est.

  3. cea mai detestabila fiinta:-s

  4. pentru ca dupa cum spuneai, ordinele se executa, nu se discuta, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: