D'ale matematicii – întâia noapte de război

Acum mulţi ani eram într-o tabără de mate, aveam program 3 ore de curs dimineaţa, pentru după-amiază problema-zilei şi seara liber Eram 3 în cameră, eu, Vasile din Râmnic, cu un an mai mare, şi Gheorghe din alt sat, cu 2 ani mai mic. Eram înainte de a opta, deci ultimul an. Mai beneficiam de un pic de ajutor de la Vasile la problema zilei, dar Gheorghe… era cam cocalaro-manelitic. Nu prea ne deranja, că de multe ori se muta în altă cameră cu alţi copii.

Distracţia principală era, evident, jocul de table şi de barbut pe nimic cu Vasile, seara. Şi ascultatul de muzică la boxe. Aveam boxe ieftine, dar asta nu ne împiedica, la 10 noaptea, să răsunăm pe hol un „Bună dimineaţa” de la Zdob şi Zdub, sau un Hard Rock Aleluia (ce prostii ascultam pe atunci) în timp ce dădeam cu zarurile. Era ultima seară de dinaintea „examenului” de final de tabără, şi mă cam părăsise norocul la zaruri, aşa că am decis să mă culc. Gheorghe se dusese la puradeii lui pe noaptea respectivă, aşa că am rămas doar eu, adică „Fane Cauciuc” (nume atribuit de Vasile când m-a văzut cu pălăria de piele şi o geacă neagră) şi Vasile.

Nici nu am apucat să închid bine ochii că se aude o bufnitură puternică în uşă. Şi iar, şi iar de încă vreo câteva ori. Ceva e putred aici. Când bufneau în uşă de vreun sfert de oră, am deschis uşa şi am tras făptaşul înăuntru. O fată de vizavi. Vasile stătea în pat şi râdea, eu nu prea eram forţos, aşa că mi-a scăpat. Dar s-au încheiat bufniturie. Totuşi, nu puteam dormi normal, aşa că dormeam iepureşte, mă trezeam din oră în oră. Şi nu din cauza lui Vasile, care sforăia zgomotos.

Pe la 3 noaptea deschid ochii. „Bă… e cea în mijlocu’ camerei.” Se trezeşte Vasile şi remarcăm că în mijlocul camerei noastre se odihnea, răsturnat, coşul de gunoi de pe hol. Amuzaţi de situaţia tragicomică, încercăm să găsim o rezolvare potrivită pentru situaţia noastră. Adică prosopul lui Gheorghe, cu care adunăm cotoarele de măr şi celelalte asemenea gunoaie şi le vârâm în coş. Pe care îl lăsăm la uşa cotropitoarelor de vizavi.

A doua zi dimineaţă, devreme, mă trezesc obosit şi mă duc la examen. Spre marea mea mirare, m-am descurcat mai bine decât mă aşteptam. Din păcate, nu a mai urmat nici o asemenea noapte de război…

Anunțuri

5 răspunsuri to “D'ale matematicii – întâia noapte de război”

  1. am fost si eu in tabara de mate da’ cu un an inainte… nu as fi crezut ca urma sa fim colegi:D

  2. parca m-ai luat la examenul ala..ai fost primul nu?:d

  3. fourtyseven Says:

    Prima din cele trei dăţi când te-am luat la un concurs. Cred că seria se opreşte aici. :))
    Şi da, mulţi dintre voi vă ştiu din tabără.

  4. razboinicele alexandra, dana si corina :)) right?
    e ceva incurabil la ele… :))

  5. Hai mah…ceva mai interesant decat Vasile nu gasisi si tu?:D Ti-o cam luai la table, ce-i drept….:))App cand mai facem o tabla la Poiana Pinului?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: