De prin tren (iară)

Mai nou prin tren dau de naşi simpatici. Ultimele trei dăţi chiar mi-a plăcut de ei. Bine, ultimele patru, că a treia am luat biletul degeaba. În fine. Primul naş şi-a dat jos pălăria şi a salutat frumos. Al treilea din nou cu salutul politicos, şi al patrulea la fel, adresându-mi apelativul „cavalere”… ciudat, având în vedere că numai a „cavaler” arătam, fiind într-o pufoaică gri cu fes albastru.

Asta era duminică seara, când veneam la Buzău cu trenul. Un personal de amurg târziu, cu vagoane dinalea ciudate pe boghiu de 3 osii. Dentistul meu (cu care am călătorit într-un asemenea vagon, pe drumul invers, însă) numea trenul ca fiind cu „bănci dinalea de bou-vagon”. În fine, sigur le ştiţi, personalele cu etaj cu aspect dinăla de ieftin. Mi-a plăcut că aveau macarale la geam, şi am putut să scap un pic de căldura aia de saună.

Şi am văzut un motiv pentru care merită să ai mereu aparatul foto la tine. Eventual şi pornit şi gata de tragere. Prin Buzău, când intram, am văzut un dude pe pragul casei, cum fuma o ţigară şi se uita la tren, cam la vreo 10 metri de linie. În fine, nu pare cine ştie ce, dar pe mine m-a impresionat. Cum o fi să stai lângă calea ferată şi să te uiţi la fiecare tren care trece, ducând cu el oameni, vieţi, vise?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: