Penibilul festiv

Vineri ne-a chemat de la 12 la şcoală pe ăia din consiliul elevilor. Noi credeam că e şedinţă de consiliu, da’ era numai o festivitate. Cam pierdere de vreme, adică nici n-am fost la oră… da’ cum fu.

Păi fu aşa. Erau câţiva profi pe acolo. Directorul adjunct a început să cuvânte („patriotismul este o valoare pe care ar trebui să o cultivăm încă din copilărie” / „ar trebui să fim patrioţi în fiecare zi” / „sperăm că fiecare dintre voi participă, astăzi, din convingere, din pornirea interioară de a fi mândri că suntem români” – precizie 90%). Chestii care sună frumos, da’ mă îndoiesc că din cei 100 de oameni prezenţi acolo erau 20 mândri de a fi români.

După care a cuvântat un preot, povestind că fusese în Israel, şi că i-a plimbat cu un bateau-mouche pe un râu, şi evreul-ghid, care stătuse 12 ani în România – la naştere, adică, şi acum avea vreo 70 – le-a pus imnul României. Mi-a plăcut omul, se vede că era deştept (asta dincolo de faptul că la un moment dat vorbisem cu el câteva chestii despre legionari:D), şi tot zicea că patriotismul trebuie să îl ai indiferent de- locul în care te afli.

Şiii… bomba. Imnul de stat (nu, nu „eu stau, tu stai, el stă”, ci „Deşteaptă-te, Române”). Dincolo de faptul că nu îmi place imnul ăsta, după prima strofă a urmat încurcăreala. Jumate de sală cânta o strofă, jumate altă strofă. De tot penibilul. Şi apoi încep ăia care au realizat toată festivitatea să prezinte.

FRATE, deci n-aveau pic de talent oratoricesc. Stăteau cu foaia în mână ca la clasa a treia. Şi ziceai că erau la o serbare de la clasa I. Şi mă rog… vine un filmuleţ cu imagini din istoria României. Mi-a plăcut că nu l-am văzut acolo pe Mareşal, dar a fost la final prezent în imagini Iliescu. Ca şi Ceauşescu, Băselu’ şi Ţapu’. Cu ţapu’ nu prea am nimic, da’ ăilalţi… mă rog, e subiectivă treaba.

Apoi era un slide cu poze din locurile româneşti. La Oltenia am remarcat faptul că nu au zis nimic de faimoasele 7 minuni de la caracal. Nu prea vedeam nimic că se pusese una în picioare fix în faţa mea. Am remarcat însă că era mult text şi nu aveai timp nici să-l citeşti. Plus că pe poze tronau watermarkurile publicaţiilor, atât de riguroşi erau. Pana mea, nu puteau să caute mai cu grijă pe gugăl? Şi pe „Muntenia” apărea iconiţa aia din dreapta de la mne, cu recensământul bloggerilor. Jenant. Apoi şi casa poporului. Cea mai urâtă creaţie din tot Bucureşiul. Dar dincolo de asta…

Duzii şi-au atribuit lor munca. Nimic grav până aici. Până când am văzut un filmuleţ de pe Iutub pe care l-am publicat eu acu câteva luni, cel cu lumea fără România. Aici semănau cu ziariştii pe care îi înjură alde Zoso că fură din online. Apoi au urmat interviuri filmate cu înalte feţe ale judeţului, adică asigurarea plictiserii regulamentare, filmate prost, cu mutilarea subiectului (o dată au filmat mai mult harta din spatele personajului decât pe el).

Cele două lucruri care mi-au plăcut mult au fost interviurile cu oamenii simpli şi jocul popular de la început. O să vorbesc de interviuri mai întâi. Am notat răspunsurile la „ce credeţi despre 1 decembrie?”. Unul a zis „beau şi mănânc”, un ţigan „nu se face şcoală”, „revoluţie”, „ziua republicii”, „ziua primarului”, „Cuza Vodă”, „Vlad Ţepeş”, „Revoluţia Naţională”, „eram destul de mic pe atunci”, „nu ştiu, că eram în spital”, „ziua internaţională”… a fost fain, da’ a fost nasol că la final au băgat porcăria aia odioasă de „românia, trezeşte-te”.

Deci, aşa am pierdut noi o oră de şcoală vineri. Eu tot mai cred că 10 mai ar trebui să fie ziua naţională. Vive le Roi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: