Cu trenul

Sâmbătă am fost iară evoit să utilizez serviciile Căilor Ferate Române pentru a-mi deplasa posteriorul dintr-un oraş în celălalt. A fost oricum un dus-întors. Cu eternul tren de 12. Şi la întors cu cel de 15.15.

Şi ajung acolo la cele două case de bilete. PARDON, la CASA de bilete, că numai una e deschisă. Atunci când e coadă, evident, că azi dimineaţă nu era nimeni la casele de bilete şi erau AMBELE deschise. Înaintea mea stupoare. Trei babe. Care se vaită la aia că nu ştiu cine le aşteaptă. Aştept 5 minute să termine şi văzând că nu am succes, reprimându-mi dorinţa de a le da un ciocan în cap (că ele stau şi ţin coada pe loc că nu se decid mai repede, şi alţii pot să-şi rateze trenurile) mă duc la cabinetul denstistului local să mă programez. Partea bună e că până am revenit babele erau pe peron.

Mi-am luat biletul şi am fost luat cu asalt de către nişte piticanii simpatice. Zice-se că se cheamă cerşetori. Mă duc să-mi iau apă de la fostul birou de informaţii (citeşte chioşc) şi ei vin iar spre mine. De data asta nu le-am mai dat mărunţişuri gen 10-20 de bani. Le-am zis să se care la şcoală că nu le cere nimeni bani pentru asta. Bine, că la început am luat-o cu „n-am”-ul, da’ când m-au văzut la magazin (se cerea prezenţa unei jumătăţi de apă) s-au lipit de mine ca magneţii.

Şi ca tot omu’ m-am dus linşitit pe peron să citesc un studiu scris de lt-col Ion Antonescu despre români, în 1919. Activitate ce a continuat şi în tren. La întors, la 1 minut după plecarea trenului, vine naşu’ între uşile vagonului (era personal dinăla cu 3 „compartimente”. Prezenţa – eu şi un nene. Discutau cam mult aşa că mi-am dat jos căştile. Ce aud?

Bietul om a încurcat liniile şi a suit într-un tren de direcţie total diferită. Controlorul nu l-a taxat, i-a zis să coboare la prima şi să aştepte alt tren spre Buzău şi dup-aia să ia altul spre Făurei. Cred că i s-a cam distrus ziua bietului om. Da’ măcar avea puterea de a face haz de necaz, că dup-aia mi-a cerut râzând o ţigară. N-aveam. A coborât la Bobocu. Mi-a amintit de o noapte din iulie când mi-am ratat un tren şi am stat în Gara de Nord până dimineaţa. Câtă disperare trebuie să fi avut omul în el… să-ţi pierzi trenul şi să iei unul de direcţie opusă, cred că e extrem de greu de suportat.

LE. Am uitat să zic că podul de la Valea Râmnicului e „reabilitat”. Pentru prima oară în 3 ani se circulă pe tot tronsonul Buzău-Râmnicu Sărat cu viteză „maximă”.

Anunțuri

Un răspuns to “Cu trenul”

  1. dimineatalamare Says:

    si totusi…e treeeeeeeen…:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: