"Viaţa e frumoasă când există Lars Ulrich :D"

Din motiv de excursie în străinătate, nu am putut veni la concertul Metallica, şi regret nespus asta. Am rugat-o pe ARV să îmi scrie o cronică, şi o public aici (thanks, ARV!:D). Mai bine nu o citeam, că acum regret şi mai mult. Anyway, să trecem la subiect.

„Viaţa e frumoasă când există Lars Ulrich :D

23 iulie 2008. Ok, fraţilor, azi e ziua cea mare. E adevărat că nu mă aşteptam ca a doua revenire a Maeştrilor să fie însoţită de ploaia aia (maybe God does not like Metal…rău face), dar asta e ..ironia sorţii.
Am intrat pe stadion enervată de tot ce putea să mă enerveze numai pentru că îmi era ciudă că ploua. Dupa vreo oră jumate mi-am dat seama cît de penibilă putea să fi fost răzvrătirea aia…
Trupa de deschidere, The Sword, a fost ok, a sunat acceptabil.
Să intrăm însă în miezul problemei.
Intrarea pe scenă a celor patru magnifici a fost anunţată de deja celebra temă din The Good, The Bad and The Ugly, moment în care 24000 de extaziaţi au început să nu mai simtă picăturile de ploaie. Creeping Death deschide showul fulgerător de frumos. Piesă clasică, la fel ca întregul playlist (thanks, Metallica!  ). Regret enorm că nu am putut face headbanging ca la carte din cauză că eram înfofolită în tricou, hanorac, încă ceva şi o pelerină de ploaie…:|. Urmează alte arhi-cunoscute precum Ride The Lightning, Harvester Of Sorrow, Sanitarium (genială), The Four Horsemen, And Justice For All, No Remorse, Fade To Black (de când visez să o aud live 8->..vai vai vaaai….:X)
Master Of puppets (o fredonam în minte în drum spre stadion ….MASTER, MASTER, WHERE’S THE DREAMS THAT I’VE BEEN AFTER?), Whiplash, Nothing Else Matters (ochi umeziţi bine la “Forever trusting who we are “… ), Sad But True (clar printre preferatele mele de la Metallica), One (cu efecte pirotehnice care mi-au amintit de concertul Kiss din mai). Hetfield a încercat apoi cu greu să plece de pe scenă (yeah, sure, de parcă nu ştia că va reveni :)) ). Publicul, la înălţime pe toată durata showului, pur şi simplu semăna cu un copil care se agăţa de haina unui om pe care îl ruga sfâşietor să îi cumpere bomboane :D…Really :))… Aşadar urmează Enter Sandman (stadionul izbucneşte), Last Caress, So What şi Seek And Destroy pe care o tot aşteptasem.
La sfârşit s-a aruncat cu pene şi cu beţele lui Lars (LARS!LARS! LARS!). Nu m-am ales nici cu una, nici cu alta :)).

Concluziiile?
1.A doua venire a celor de la Metallica (la primul lor concert aici nu am fost) a fost de-a dreptul explozivă, genială, superbă, extatică şi euforică. Kirk fermecător ca întotedeauna, Lars veşnic tânăr, James si Robert la fel de simpatici :)).
2. Îmi voi purta tricoul cumpărat de la  Metallica la concertul Maiden şi pe oriunde pentru că sunt very very very proud de el :D
3. Dacă îl întâlnesc pe Ulrich pot să mor liniştită (mă rog…şi pe Page, dar asta e altp poveste :D)
4. Titlul este noul meu motto. :>
5. Concertul ăsta e cel mai bun pe anul ăsta împreună cu cel al băieţilor de la Kiss din Sofia.
6. Nu am răcit după ploaie aşa cum zicea pesimistul din mine („Pun pariu că fac cel puţin o laringită…”)
Ar mai fi de menţionat că la una sau două nopţi dupa concert am visat că îl îmbrăţişam pe Lars, ceea ce a dat naştere unei adevarate pasiuni obsesii pentru domnul “Mâini Magice” :D  :X „