Home sweet home

Iată că am ajuns (în sfârşit) acasă după vreo 10 zile petrecute în Europa, pe drumuri, spre Anglia. Faptul că nu am avut parte de net explică absenţa posturilor pe perioada asta. Dar nu o să fie o problemă, că m-am întors cu „tolba plină”. Şi să o luăm cu începutul…

Duminică, 20 iulie, m-am trezit cu noaptea-n cap şi am suit la maşină, că la ora 6 seara trebuia să fiu în Alba-Iulia ca să prindem autocarul (eu cu tata). Şi am apucat pe drumul Râmnicu Sărat-Buzău-Nehoiu-Braşov-Sibiu-Alba Iulia. Drum foarte lung, peste 400 de kilometri. Şi am pornit cu un Logan plin cu benzină şi cu bagaje. După Buzău, pe la Verneşti, am avut parte de un eveniment „straniu”. Mai bine zis „inedit”, că nu am mai avut parte de aşa ceva. Ora 9 jumate aproximativ. Trece pe acolo personalul de Nehoiaşu, înspre Buzău.

Idee esenţială – la vreo 10 minute înainte să treacă trenul s-a închis bariera. Şi cum a trecut s-a ridicat. Nu prea are logică – adică, să înţeleg că dă jos bariera fix când pleacă trenul din ultima staţie? Cam exagerată precauţie… Oricum, am continuat drumul paralel cu calea ferată, am trecut munţii pe la Siriu, pe la viaductele alea care par agăţate de munte… şi am văzut ultima comună din Buzău, Gura Siriului. Zici că e pustie. Da’ au şi şcoală. 1-4 la comun. Oricum, e minuscul. Altă chestie. La Nehoiaşu, de partea asta a Carpaţilor, se termină calea ferată. Şi se termină altă cale ferată la vreo treizeci de kilometri, la Întorsura Buzăului. Dacă liniile astea ar fi unite, ar fi o cale directă Buzău-Braşov. Şi s-ar scurta extrem de mult drumul cu trenul din Transilvania spre mare. Oricum, e greu, da’ sigur se poate. A fost şi un proiect de CJ la un moment dat. Şi de la Întorsura până la Teliu, în Braşov, e alt tunel lung, de vreo 10 kilometri parcă, aşa că nu e imposibilă construcţia unui tunel.

Anyway, ajungem la Braşov. Ca să schimbi din DN10 în DN1 spre Sibiu e o adevărată aventură (invers e şi mai şi). Cel mai cretin oraş posibil din punctul de vedere al amplasării indicatoarelor rutiere. Adică, presupunem că intri într-o intersecţie. Te-ai aştepta ca lângă semafoare să găseşti indicatoarele direcţiilor. Dar vai, nu-s! Sunt de-abia la ieşirile din intersecţii, aşa că e extrem de greu să te prinzi pe unde să mergi şi mult mai greu să te şi încadrezi corect.

Între Braşov şi Sibiu e crimă. Multe lucrări pe şosea, pe multe porţiuni e numai un sens al şoselei, cu semafoare, tot tacâmul. Mergi mult mai repede pe serpentinele şi satele lui DN10 decât pe acolo. Dar ăsta e doar începutul.

După ce am ajuns la Alba, am parcat maşina undeva, am luat bagajele, asigurările şi hop în autocar. Traseul Alba-Iulia-Viena (vizită şi cazare) – Bruxelles (cazare)- Calais – Dover – Londra (2 zile şi cazare) – Oxford – Warwick – Stratford – Manchester (cazere şi vizită) – Liverpool – Sunderland (la familii) – Londra (cazare) şi înapoi.

Revin mai încolo.

Anunțuri

Un răspuns to “Home sweet home”

  1. […] Îl Iulie îi văd pe Mircea Baniciu, prilej cu care rămân în Gara de Nord o noapte şi, dup-aia, pe Judaşi. După care dispar în Anglia… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: