O poveste cu şi despre Becali

Cu tot tam-tam-ul din jurul poveştii cu arestarea lui Becali, mi-am amintit ce mi-a povestit mie acum ceva timp cineva.

Sursa poveştii este sigură. Am o rudă destul de în vârstă, are vreo 80 de ani care, în tinereţe, a fost profesor de geografie şi director la o şcoală. Printre elevii şcolii respective se număra şi Gigi Becali. Şi ce-mi povesteşte mie. Pe vremea aia elevul Becali nu era nici pe departe un elev model. Nu prea le avea cu şcoala (deşi asta nu e vreo surpriză, nu?) şi era şi cam scandalagiu. Şi fiindu-i profesor şi director, a trebuit să-i aplice şi ceva sancţiuni.

Cu ceva timp în urmă, până în 5-6 ani, ruda asta a mea era într-o staţie a RATB-ului şi îşi aştepta autobuzul. Şi în timp ce stătea acolo, parchează lângă staţie Maybachul lui nea’ Gigi, din el coborând însuşi oierul, avea nu ştiu ce treabă în zonă. Şi văzându-l pe fostul său profesor, nu numai că îl recunoaşte, dar se şi duce la el să îi strângă mâna “să trăiţi domn’ profesor”. Şi apoi îi bagă mâna în buzunar, zicându-i “uitaţi, pentru o bere” şi apoi pleacă în treaba lui. Omul nostru se uită în buzunar şi constată că are trei milioane. În plus.

De-asta nu prea îl tratez pe Becali cu răutatea cu care îl tratează alţii. Mie mi se pare că e un om simplu. Totuşi mă miră că, în simplitatea lui, nu i-a purtat pică fostului său profesor.