40.

Atât a ajuns un termometru să înregistreze azi în Buzău. Oraş în care mă aflam pe motiv de bazin cu apă. Ca să scap de caniculă. Dar după ce m-am întors de acolo, am descoperit că, ora 5 fiind, a dat canicula de mine. Dacă la dus am beneficiat, în tren, de loc preferenţial (pe fereastră, la culoar – trenul de 12 şi 7 care e de 12 şi 15 practic), la întors… la întors am fost obligat a utiliza din nou conserva. Aceeaşi conservă pe care o utilizam în zilele de şcoală.

După ce m-am dotat cu o ciocolată şi o apă rece, am mers în staţia de la Haşdeu. Şi cum m-am oprit din mers, mai-mai să mor. De cald. Aparent “wind-chill” factor-ul salvează şi la viteze mici. Mai mult, ca să supravieţuieşti temperaturilor “extreme” (anul ăsta am suportat de la -10 la +40, so…) văd că face mereu bine mişcarea. Anyway, stau vreo 5 minute care au părut 5 ore după maşină. Şi mă sui. Stupoare, nu erau locuri. A, ba erau, 2 în faţă, da’ le-au luat 2 “gagici”. Eu şi o bătrână în picioare, eu pe uşă. La Episcopie mai suie cineva pentru Poşta Câlnău şi după asta, pe Unirii, 2 “clienţi” nu primesc “undă verde” la intrare. Thank God, că aş fi murit de cald, da’ mi-a părut rău de ei, mai ales că a suit o abonată la 20 de metri după.

Barele de susţinere alunecoase, eu în picioare, curbe violente. Ţine-te bine să nu cazi. Doar cu o mână, că în cealaltă sacoşa şi apa. So…

Pe la Poşta Câlnău coboară unul de pe scaun. Oameni buni, dacă vedeţi că sunt oameni care merg mai mult ca voi, LĂSAŢI-I PE EI SĂ STEA JOS. Măcar pentru ăia 10 kilometri. Pleeze, people, pleeze. Anyway, cedez locul abonatei, că avea bagaj, şi mă dau în uşă… şi enjoy the heat, my friend.

Acum sper că s-a lăsat răcoare, că ies din casă.

Dă, Doamne, o ploaie…