Mai există pe lume… englezi
În ultima etapă a excursiei mă aflam noaptea la Manchester, într-un (alt) hostel. Ghidul, care era om bun, s-a chinuit un pic să ne cazeze, că erau camere de câte 4, şi ar fi însemnat ca eu şi tata să stăm cu şoferii. În final am rămas doar cu tata în cameră, tot după ceva efort, că cică în Anglia în camere de hotel nu lasă să stea copii împreună cu adulţi (o fi vreo măsură să îi încurajeze pe pedofili să îşi caute ţinte prin alte ţări). Noi am fost mulţumiţi, că de. ÎN SFÂRŞIT, CAMERĂ CU BAIE! Şi mic dejun, şi wireless. Da’ până mi-am dat seama că era pe gratis şi că trebuia făcut doar un drum până la recepţie, era dimineaţă…
Şi ne-am plimbat prin Manchester, oraş cu un aer industrial, victorian, chiar frumos. Merită văzut, dar nu e un “must see”. Apoi hop în autocar şi dă-i tare spre Liverpool. Adică vreo 30 de minute de mers. Acolo am dat o tură docului Albert (parcă, ăla transformat în muzeu), clădiri frumoase, un magazin Beatles, ăla faimos, un muzeu Beatles pe care nu l-am vizitat din raţiuni de timp… au o catedrală anglicană conservatoare şi una romano-catolică foarte… neortodoxă, dacă pot zice aşa, deşi ghidul ne-a zis că au fost construite în acelaşi timp.
Anyway, fugim spre Sunderland, unde episcopia anglicană e parteneră cu cea ortodoxă de Alba-Iulia. De vreo 30 de ani. Ne-a explicat ghidul, şi preotul lor, cât seamănă biserica anglicană cu cea ortodoxă faţă de cea catolică. Asistăm şi la o vecernie, destul de scurtă, şi apoi la familii (după o masă cu semipreparate).
Noi am nimerit (culmea) la familia unui profesor de engleză pensionat [n.r. - tata e tot profesor]. Cică nici la ei profesorii nu câştigă prea mult. Vreo 2 ore am tot discutat pe teme cu totul diverse, de la Ceauşescu la telefoane mobile, televiziune, turism în România şi condusul pe partea stângă. Oricum, m-am bucurat că am dat peste un englez “ca la carte”, şi sincer mi-a plăcut omul. Ne-au servit şi cu ceai (ei pun şi lapte în el) şi ne-au pus şi o baie la dispoziţie. Ce mai, eram fericit. Dimineaţa ne-au pus în faţă un “english breakfast”. Ochiuri, cârnaţi, şuncă prăjită, ciuperci, ceai, suc de portocale. Whoa. A fost una dintre cele mai… n-am cuvinte… mese de până acum. Şi ne-au urmat până la autocar, ne-au ajutat cu bagajele, foarte frumos s-au purtat. Şi ne-am dus un pic la nord la Newcastle (parcă aşa se cheamă) să vedem mănăstirea cu moaştele Sf. Cuthbert. Uriaşă şi asta, construită cică de normanzi pe locul unde era mai demult altă mănăstire care apăra moaştele de atacurile vikingilor. Ca fapt divers, nuştiuce scene din Harry Potter s-au turnat acolo.
Şi ne întoarcem noi la Londra, doar-doar de-om mai vedea ceva. Surpriza e că vedem Observatorul Greenwich. Sau măcar o parte din el. Ne pozăm la meridianul de 0 grade, căscăm ochii la instrumente astronomice şi ne uităm în camera obscură, unde se proiectează pe o masă o imagine a Londrei, totul optic. Apoi vizităm Tesco-ul din Barking şi back în hotel Formule 1, să ne pregătim pentru lungul drum spre casă (da, şi mai aşteptăm o cină de la KFC, care şi-a găsit locul de veci în coşul de gunoi).
