Drumurile noastre, toate…

Ieri, Duminică, 10 august 2008, m-am întors de la mare, din staţiunea Venus, pe ruta Mangalia-Constanţa-Kogălniceanu-Giurgeni-Gura Ialomiţei-Ianca-Suţeşti (cum naiba se pun la ăsta diacriticele?) – Râmnicu Sărat. Cu maşina. Plecarăm pe la 1 din staţiune (după o masă copioasă – celor care au drum prin Venus, le recomand autoservirea de la Summer Time. Fac acolo o tochitură foarte bună.

Anyway, pe la 1 şi 10 aşa trecem de Costineşti. Şi… alea iacta est. În faţă, pâââână la Eforie Nord, deci vreo 25 de kilometri, coloană pe ambele benzi. Aproape liber dinspre Constanţa. Noi am plecat de la prânz crezând că o să prindem drum mai liber. Dar nu a fost să fie. Anyway, ne aşezăm frumos la coadă. Pe banda din dreapta. Şi aici se observă două comportamente rutiere la şoferii de autoturisme.

Primul e idiotul clasic, care depăşeşte coloana prin stânga. Eventual urmând o maşină de pompieri care fuge în regim prioritar. Şi apoi se bagă. Din păcate, aici intervine dragostea de aproape, şi cei deja în coloană îl lasă. Din păcate. Oameni buni, ăia care depăşesc coloana prin stânga, nu-i lăsaţi să intre iar! Lăsaţi-i naibii pe sensul ălălalt, să îi lovească (cu maşina sau cu bâta) cei de pe sensul celălalt!

Al doilea comportament idiot este şoferul care o ia pe dreapta pe arătură. Din păcate şi aici intervine dragostea de aproape, doar că aici rezultatul unei proceduri corecte nu ar fi vânătăi, ci blocarea în şanţ. Da’ e vorba tot de şoferul cretin care se crede el bunicul pământului. Adică nesimţitul de la volan. Bine, din când în când pe stânga apar şi piloşi care au sirenă şi girofar, deşi nu se pot numi “maşini de intervenţie”. Dar ăştia sunt cu totul altceva. Am făcut cei 25 de kilometri în 2 ore.

Anyway, pe la Eforie Nord, pe variantă, după ce trecem de carul Realităţii, începe să se fluidizeze circulaţia. Şi dă-i tare prin Constanţa pââână aproape de Hârşova, cu vreo 10 kilometri. Şoseauia e pe 2 benzi de data asta. Evident, aceleaşi comportamente rutiere. Cu nişte maşini tamponate pe stânga. Anyway, mulţi depăşitori de coloană, mulţi fugind prin câmp pe arătură, sperând să ajungă mai devreme la podul de la Giurgeni-Vadu Oii. La un moment dat erau pe dreapta şi nişte maşini tamponate destul de urât. Oricum, mergem “cu viteza melcului mort” în continuare. Dinspre Hârşova vine o poliţie şi toţi se dau în lături şi reintră în coloană. Motocicletele ocolesc prin dreapta ( sincer acum, e de condamnat comportamentul ăsta? Adică, dacă aţi putea face aşa, nu aţi face? Plus că în asemenea situaţii, dacă circulă pe stânga benzii se trezeşte cu maşină în dreapta, dacă stă pe dreapta benzii are maşină în stânga, şi dacă e în centru e înjurat de toţi, aşa că…)

Oricum, mă realimentez cu un Heineken rece, că doar era cald rău afară, şi stau şi casc ochii la coadă, şi, încet, înaintăm. La Hârşova maşina de poliţie se întoarce urmată de una dintre maşinile care au participat la tamponare. Că e mai bine să aducă la secţie un idiot care plăteşte (sau un pilos) decât să supravegheze să nu iasă alţi idioţi din coloană, nu?

Ajungem şi la staţia de taxare. Unde brusc se fluidiza traficul. Cucoana de la staţie afişa un zâmbet tâmp. Practic, noi stătuserăm 3 ore la coadă ca să plătim 8 lei să trecem un pod, care şi aşa era în stare proastă. Şi femeia aia era amuzată de situaţiei. Păi să nu îi trimiţi la origini?

Anyway, de la Giurgeni aglomeraţie iar, dar aici circuli cu 70 la oră. Facem dreapta spre Gura Ialomiţei şi dă-i tare. Nu prea am scăzut sub 70 la oră, am mers ca gândul pe drumurile săteşti. Am mai dat de un căpşunar cu Audi căruia nu îi plăcea să fie depăşit, dar într-un final am ajuns acasă.

La anu’ merg cu trenul, că ăla mai mult de 3 ore nu întârzie. Sper.

Later Edit: un tovarăş mi-a zis că a plecat la 8 cu maşina spre Buzău şi a ajuns la 5 dimineaţa (bine, după o pană), deci nu e mare diferenţă.