Every man for himself
Sau cum să fii nesimţit.
Azi am mers iară în Buzău cu eternul întârziat 5102, care a ajuns pe la 12.50. Şi când a ajuns ploua. Da’ tare. Picături mari şi repezi de te uda instant până la piele. Bine, vina e a mea că nu eram dotat decât cu o cămaşă, dar…
Pentru cei ce nu ştiu, gara din Buzău e dotată cu un pasaj subteran care leagă peroanele de peronul principal. Astfel, am fugit cât de repede am putut spre “gura de canal” care servea peronul meu. Şi evident, FIX LA INTRAREA gurii tunelului, era o ditamai marea de oameni. Aşa că din 2 “coloane” care puteau să coboare abia mai cobora una. Pe scări ude, fiind împins din spate. Aşa că, evident, ce timp am câştigat alergând de la tren până acolo am pierdut înainte să intru. Şi, evident, am fost plouat.
Omu’ nu se simte bine dacă nu deranjează? Ce naiba? Dacă avea chef să aştepte lângă peron, nu putea să stea naibii jos în pasaj? Sau, mai bine, ÎN GARĂ? “Să moară capra vecinului”, nu?
