Am primit o leapşă
… de la Oaki, and I’m asked dacă am fost furat vreodată în Bucureşti, sau în oraşul din care sunt. În Bucureşti nu am fost furat (încă) (!!!), aşa că trebuie să răspund pentru oraşu’ meu, nu?
Prima oară când îmi amintesc a fost când eram foarte mic. Un copil mic şi retardat. Efectuând migraţia între casa bunicilor şi locuinţa părinţilor, aflate în acelaşi oraş, m-am oprit la alimentară şi mi-am luat 5 pachete de Finetti Sticks, un fel de rulouri de ciocolată care abia apăruseră. La 20m de casă, mă întâlnesc cu 2 inşi. Unul mă întreabă numaiştiuce şi o tuleşte cu haleala mea, pe care o ţineam în mâini, că pungă nu îmi luasem. Idi.
Mai încolo, cred că în primară, eram în tabără la Poiana Pinului şi făcui un drum pe jos până la Ciolanu, la mănăstire. Când m-am întors, portofelul cu 200 de mii şi o cartelă telefonică dispăruse. Din buzunarul de la spate al pantalonilor. De atunci buzunarele alea nu le mai folosesc.
Şi ultima oară a fost în clasa a opta. Aveam un jaf de telefon SE k508i, zgâriat, trântit şi buşit, cameră VGA, 12 mega memorie, nu prea atractiv, da’ mie îmi plăcea. Că era rezistent. L-am lăsat pe bancă într-o oră de mate, m-am învârtit prin clasă, am ieşit şi pe hol, până să mă “trezesc”, adică peste 2 ore, când plecam, telefonul nu mai era… Ulterior, am aflat că în cele 2 ore cât a durat până la blocarea abonamentului nu vorbise nimeni de pe el. Lucky me.
Mi-am făcut altă cartelă cu acelaşi abonament, şi am luat alt telefon, tot SE, W200, care văd că e la fel de rezistent. Şi pe ăsta era să îl pierd, că îmi căzuse din buzunar pe o bancă în parc, loc plin de ţigani! Şi a stat 15 minute până am ajuns înapoi şi l-am găsit!
Merge mai departe la Losfer şi la Urban Spin.
