În tren din nou

Am fost azi la Buzău să-mi scot cazierul pentru permisul auto. Şi, din moment ce un bilet de tren mi-e 2 lei şi unul de microbuz 6, am luat trenul.  La 11 eram la gară şi luam bilet. Stupoare, trenul pleca la 12.09. La 12.05 eram pe peron, şi pe la 12.07 se anunţa trenul. Care, însă, nu vine… abia pe la 12.20 l-am văzut în zare. Bun, înjur puţin şi mă sui. Tot drumul eram la geam şi scoteam capul, aşa că nu am putut să nu remarc faptul că trenul circula pe linia din stânga, şi de obicei mergea pe linia din dreapta. Straniu.

Trenul înghite pământul şi ajung la Vadu Paşii unde, spre deosebire de alte dăţi, NU ÎNCETINEŞTE! Am aflat şi de ce – au făcut şi ei (în sfârşit, că de 3 ani îl ştiam stricat) podul. Fără alte incidente ajung, pe la 1. La 1 jumate eram la poliţia judeţului unde, prin strania amabilitate a unui milipoliţist aflu unde se eliberează cazierul. Da’ aflu că abia la 2 jumate se deschide. Stupoare. Mă duc la scara unui bloc (apropo, a început să şi plouă, destul de tare, cu trăznete dinalea de zguduiau pământul). Eu eram doar în cămaşă, nici măcar o borsetă nu aveam. La 2.15 ajung în faţa ghişeului. Lume cât vezi cu ochii. Se închidea la 4, eu mă impacientez. 2.28. Se termină ploaia, mă liniştesc. 2.33  – se gândesc şi ei să deschidă (în sfârşit). 2.34 – sunt în fruntea coloanei la ghişeul cu taxa de urgenţă de 5 lei şi o achit. Sunt mândru de mine şi mă duc să fac cererea. În 10 minute (erau vreo 30 de oameni la 2 ghişee) am certificatul în mână.

Când mi-a văzut data naşterii, funcţionara nu s-a abţinut şi m-a întrebat “La ce categorie dai de permis?” “A1.” “Îmi închipuiam.” Oricum, prin căldura de foc reinstalată purced spre gară. La 3 şi 31 am bilet. Trenul se presupune că vine la 4 şi 10 şi pleacă la 4.33. 4 şi 15 – nici ţipenie de tren. La 4.25 aşa îşi face şi el apariţia, iar la 4.34 plecăm. Fuga-marş până la Zoiţa unde – stupoare. Stăm pe loc. Trece un tren dinspre Râmnic. Staţionează un intercity lângă noi.Nişte cocalari nu s-au putut abţine de la a apăsa pe butoanele uşilor la tren. Educaţie. Oricum, de la nenea cu paleta, ăla de la mişcare, aflăm că abia la 5 jumate ne mişcăm. Şi aşa şi e, pe la şi 25 mai vine un tren şi se cară intercity-ul. Eu transpirat tot. La şi jumate plecăm şi noi. Pe deasupra Râmnicului tronează un nor enorm de ploaie. Ajung în gară, unde sunt staţionate 3 trenuri. Inclusiv al meu, adică. Unul pleacă şi eu o tulesc prin cel de pe linia I. În faţă – 4 taxiuri goale. Nici unul nu este liber. Ploaia ameninţă. Eu pe jos. Merg 200 de metri, începe să plouă, eu doar în cămaşă. Mai merg 500, plouă tare. Mai merg încă vreo 50 aşa, foarte tare. Şi mai am vreo 50 până acasă… dar supravieţuiesc. Şi iată că am ajuns teafăr.

A, apropo, am descoperit de ce ne-a ţinut juma de oră în Zoiţa. Podul de la Valea Râmnicului e sub munci. Adică îl vopsesc ăia… păi să nu îţi bagi piciorul în serviciile CFR-ului…