Hardu’ meu portabil
De ceva timp sunt în posesia unui hard-disk portabil Western Digital Passport 2, de 160 de GB. Ce pot să zic, sunt extrem de mulţumit de el deocamdată, şi are vreo 5 luni măcar.
Ca orice român pesimist, o să încep cu minusurile. Carcasa glossy care adună zgârieturile cu mare uşurinţă şi le etalează de fiecare dată când te uiţi la el.
Ca orice om, trebuie să pomenesc şi de plusuri, nu? Cei 150 de GB sunt un spaţiu de stocare excelent pentru mine, utilizator de laptop cu 120 GB pe hard (iniţial am căutat unul intern, dar Toshiba al meu nu are şi al doilea locaş). Cu Vista se împacă foarte bine. Designul, principalul “iuda” din poveste, este chiar unul dintre punctele forte ale lui, mi se pare foarte elegant. De viteză nu se pune problema, mai ales că îl folosesc la download. Mai dau play de pe el şi se mişcă exemplar, deci no problem. L-am luat de la Emag (până acum nu m-au dezamăgit) cu vreo 2 milioane jumate. Nici nu mai ştiu exact. În orice caz, nu era prea scump.
Am avut o mică problemă cu el. Deplasându-mă cu laptopul în altă cameră, hardul legat cu cablu de el s-a prins în uşă, a ieşit portul din el şi a zburat 2 metri. A aterizat pe jos. Mă uit la el, mufa sărită în sus. Probabil şi componentele erau oarecum sărite. Eram aproape sigur că e distrus, dar Dumnezeu a fost cu mine – cu un pic de “convingere”, am dus mufa la locul ei, am băgat cablul în el… stă puţin mai mult calculatorul, şi SURPRIZĂ! Îl vede. Încerc câteva accesări, merge strună. Nota 10 pentru Western Digital.
Dacă e să îi dau o notă, îi ofer 9,80. Cât am luat eu la examenul de capacitate:P.
